Proiect revoluționar la Iași redă mișcarea pacienților cu AVC după 10 ani de muncă
O speranță uriașă pentru pacienții care au suferit un accident vascular cerebral (AVC) vine de la Iași. Acolo, în laboratoarele Facultății de Automatică și Calculatoare „Gheorghe Asachi”, o echipă de cercetători lucrează de mai bine de un deceniu la un sistem menit să redea controlul asupra mâinii bolnavilor cu hemiplegie (paralizia unei jumătăți a corpului).
Cum funcționează, pe bune?
La prima vedere, pare SF, dar principiul e destul de simplu. Pacientul se gândește la o mișcare, iar sistemul, bazat pe inteligență artificială, o execută în locul lui. Creierul primește astfel dovada că mișcarea a fost posibilă și începe, treptat, să reînvețe. Practic, este același mecanism prin care un bebeluș învață să apuce o jucărie, un proces de feedback constant între intenție și acțiune.
Dar cum vine asta, mai exact? Totul se bazează pe semnalele electrice ale creierului, interpretate de algoritmi complecși. Nu e magie, ci o combinație fascinantă între matematică, statistică, inteligență artificială și neuroștiință.
O fereastră de șase luni
Timpul este, însă, un factor critic. Prof. dr. ing. Robert Gabriel Lupu, prodecanul facultății ieșene, subliniază urgența intervenției post-AVC. „Fereastra de oportunitate este de șase luni de zile. Din momentul AVC-ului. totusi, eu am lucrat cu pacienți care au avut și doi ani. Rezultatele sunt mai mici, dar totuși există. Eu spun doar ce am lucrat, observațiile directe pe care le-am avut cu pacienții”, explică profesorul Lupu.
Iar asta arată că, deși recuperarea optimă are loc în primul semestru, speranța nu dispare complet nici pentru cazurile mai vechi.
Speranță de la ingineri
V-ați fi gândit vreodată că răspunsul la o problemă medicală atât de complexă poate veni dintr-o facultate cu profil tehnic?
Și totuși, tocmai această abordare interdisciplinară a permis nașterea proiectului. E drept că pare neașteptat. Numai că, după mai bine de zece ani de muncă, cercetătorii de la Automatică și Calculatoare demonstrează că inovația nu cunoaște granițe între domenii, aducând o soluție concretă acolo unde medicina tradițională atinge uneori o limită.
