Râul Wye, ucis de 20 de milioane de pui. 4.000 de localnici furioși dau giganții în judecată

A fost secretul cel mai bine păzit al Marii Britanii. Un râu cu ape limpezi. Somonii săreau peste tot. Poeții îl lăudau, localnicii îl iubeau. Acum? O cloacă. Ajunși la capătul răbdării, peste 4.000 de oameni au pornit cel mai mare proces de mediu din istoria țării, o ultimă încercare disperată de a-l salva.

Wye este al patrulea râu ca lungime din Marea Britanie. Și se sufocă. Lent. Sub o pătură groasă de nămol și dejecții. O investigație Dailymail arată cu degetul spre vinovat: o armată de ferme de pui. Peste 20 de milioane de păsări crescute industrial chiar pe malurile sale au generat tone de gunoi de grajd plin de fosfați, care, împreună cu deversările de canalizare, au transformat apa cristalină într-o supă verzuie, toxică. Și duhnește.

De la paradisul pescarilor, la coșmarul înotătorilor

Justin Connolly mai are doar amintiri. La 55 de ani, pescarul își amintește sezoanele când prindea zeci de somoni. Acum, nimic. Au trecut ani de la ultima captură. A fost nevoit să renunțe la jobul de vis, cel de ghid pentru pescari, pentru că pur și simplu nu mai avea clienți. „Starea râului i-a speriat pe pescari și am ajuns în punctul în care a trebuit să-mi schimb cariera”, mărturisește el. Apa nu e doar goală, e periculoasă. „Fiul prietenului meu a înotat în Wye și a ajuns la terapie intensivă pentru o vreme”, adaugă Connolly, cu amărăciune. Visul lui e simplu: să-și poată duce nepotul la pescuit de somon. Un vis aproape imposibil acum.

Ironia sorții… Fostul înotător olimpic Roland Lee s-a mutat aici în 2020. A ales o zonă istorică de pescuit, visând să se antreneze în apele deschise de lângă casă. Visul s-a izbit de mirosul de apă stătută. Acum, dă bani ca să înoate în piscine și lacuri la o oră distanță. „Poluarea nu e deloc plăcută. Creează miros, creează o opacitate în apă”, explică sportivul. „Când ești în acest peisaj superb și simți miros de canalizare, te întrebi: «Unde e stația de epurare?» Apoi îți dai seama că e râul.”

„Am plâns mult”. Visul de-o viață, distrus de mirosul de canalizare

Jenny-May While a copilărit înotând în Wye. Toată viața a visat la o casă pe malul lui. Visul i s-a împlinit acum cinci ani. S-a întors cu familia, nerăbdătoare să le arate copiilor apa limpede a copilăriei. Dar realitatea a fost un șoc. „De atunci, calitatea apei s-a degradat atât de mult. Practic, este sufocat, este foarte tulbure, uneori miroase foarte urât și este pur și simplu foarte trist.”

Frustrarea e uriașă, mai ales că soluția pare la îndemână: opriți deversările. Dar coșmarul continuă. Vara, familia ei stă cu geamurile baricadate. Nu de cald. De muște. „Există o anumită specie de muscă ce pare singura care prosperă datorită algelor. În anumite perioade ale anului, casa este pur și simplu plină de aceste musculițe oribile.”

Mai intră în apă? Da. Cu teamă. „Nu vreau să renunț încă la râu, așa că uneori mai intru, dar nu mi-aș băga niciodată capul sub apă. Nu aș recomanda nimănui să intre.”

Blocaj economic total. Cum poluarea îngheață investiții de zeci de mii de lire

Dezastrul ecologic lovește și în buzunare. Direct. Matthew Cartwright a cumpărat un magazin în 2018. Voia să-l transforme în spații de închiriat. Proiectul e blocat de peste șapte ani. Motivul? Un moratoriu pe autorizațiile de construire, impus din cauza nivelului de poluare. Acest blocaj l-a costat zeci de mii de lire sterline, pierzând granturi și condiții mai bune la credite.

„A fost ca o neglijență economică la pătrat timp de cinci ani”, spune el. „Pare o nebunie totală, foarte contraintuitiv față de ambițiile pe care politicienii ni le prezintă.” Și culmea, în timp ce proiectul său stătea pe loc, alte fabrici de pui primeau autorizații. Pentru unii mumă, pentru alții ciumă. Acum, nici turiștii nu mai vin ca altădată. „Dacă râul e plin de alge și neplăcut, potențialul turistic al zonei se duce de râpă.”

Ce spun companiile acuzate. Bătălia juridică abia începe

Acțiunea în instanță, condusă de casa de avocatură Leigh Day, are două ținte clare: Avara Foods, un colos din industria avicolă, și compania de apă Dŵr Cymru Welsh Water. Cei de la Avara Foods spun că totul e o neînțelegere. „Niciun gunoi de grajd nu este depozitat sau împrăștiat în fermele exclusiv de păsări care aprovizionează Avara Foods”, a transmis un purtător de cuvânt. Pe scurt, aruncă pisica în curtea fermierilor individuali care folosesc îngrășământul.

Pentru cei 4.000 de localnici, scuzele nu mai valorează nimic. Ei vor un singur lucru: râul înapoi. Speranță mai e, dar nimeni nu crede că va fi simplu. „Există o șansă să salvăm încă Wye-ul”, spune Justin Albert, un alt localnic. Bătălia pentru Wye abia a început.