Războiul din Iran amenință aprovizionarea mondială cu petrol în proporții fără precedent
Coșmarul pieței petroliere a devenit realitate. Un război în Iran a dus la închiderea Strâmtorii Ormuz, artera vitală care leagă rezervele de petrol din Golful Persic de piețele globale, provocând o criză fără precedent, potrivit Vox.
Înainte de conflict, aproximativ o treime din exporturile maritime de petrol ale lumii și o cincime din livrările globale de gaz natural lichefiat treceau zilnic prin această strâmtoare. Acum, prețurile petrolului au explodat, iar producătorii din Golf au fost nevoiți să reducă producția, neavând unde să-și depoziteze stocurile nevândute. Potrivit analistului Gregory Brew, citat de Vox, investitorii au considerat mereu acest scenariu un „risc marginal” – o ipoteză sumbră, dar extrem de improbabilă.
„Cel mai mare șoc de aprovizionare din istorie”
Amploarea crizei actuale este nemaiîntâlnită, iar traiectoria sa este greu de anticipat. Gregory Brew, istoric al piețelor petroliere și analist senior la Eurasia Group, oferă o perspectivă istorică sumbră. „În termeni de barili scoși de pe piață, acesta este cel mai mare șoc de aprovizionare din istorie, de cel puțin două ori mai mare. Singurul care se apropie este șocul din 1979, care a implicat tot Iranul și care a dus la mai mult decât dublarea prețurilor petrolului. Dar perturbarea actuală – 20 de milioane de barili pe zi care nu pot circula de peste o săptămână – este de două ori mai mare în termeni reali”, explică Brew.
Analistul adaugă că piețele au avut dificultăți în a interpreta situația. „Suntem într-o situație fără precedent. Ani la rând, Iranul a amenințat că va închide Strâmtoarea Ormuz și nu s-a întâmplat niciodată. La un anumit nivel, cred că traderii au ajuns să creadă că Iranul nu o va face niciodată cu adevărat. Acum, mulți cred că este o situație care nu va dura mult, în ciuda faptului că suntem în a doua săptămână și nu dă semne că se va încheia.”
Efecte în lanț: de la motorină la prețul alimentelor
Consecințele imediate, precum prețurile mai mari la benzină, sunt doar vârful aisbergului. „Creșterea prețurilor interne la benzină este efectul cel mai imediat și mai relevant din punct de vedere politic, dar nu este cu adevărat cel mai important”, subliniază Brew. „Aș spune că cel mai important efect este creșterea prețurilor la distilatele medii – în special la motorină. Prețurile mai mari la motorină fac construcțiile și activitatea industrială mai scumpe, nu numai în Statele Unite, ci în întreaga lume. Acest lucru deprimă în general activitatea economică.”
La aceasta se adaugă scumpirea combustibilului pentru avioane, care se va reflecta în costuri mai mari pentru biletele de avion. Criza nu se limitează la petrol; 20% din oferta globală de gaz natural lichefiat (GNL) este blocată. Golful Persic este, de asemenea, un producător major de îngrășăminte, ceea ce va afecta costurile alimentelor, în special în Asia de Sud.
Poate fi redeschisă strâmtoarea? Strategia Iranului
Casa Albă a sugerat că Marina SUA ar putea escorta tancurile petroliere, însă Brew este sceptic că aceasta ar fi o soluție completă. El crede că o prezență navală a SUA, Franței și a altor state ar putea permite reluarea parțială a traficului. „Cred că după încă o săptămână de consolidare în regiune, va exista o prezență navală suficientă […] pentru a sprijini reluarea cel puțin parțială a traficului.”
Principala amenințare rămân dronele iraniene. Chiar dacă forțele navale pot doborî majoritatea dronelor, nu le pot opri pe toate. Dacă doar câteva lovesc un tanc petrolier, traficul se va opri din nou. Iranul pare să mizeze pe o strategie de uzură. „Iranul a intrat în acest conflict cu două presupuneri de bază”, explică analistul. Prima este că descurajarea sa a fost slăbită și trebuia consolidată. „A doua presupunere este că ei sunt mai capabili să absoarbă costurile și suferința decât Statele Unite”. Regimul de la Teheran crede că președintele american va fi forțat să dezescaladeze din cauza impactului politic al prețurilor la energie. „Din punctul de vedere al regimului, atâta timp cât Republica Islamică rămâne în picioare și sfidătoare la finalul acestui conflict, ei vor fi obținut o victorie.”
Consecințe pe termen lung, chiar și cu un armistițiu
Chiar dacă s-ar ajunge mâine la un armistițiu, efectele se vor resimți pe termen lung. Reducerea producției de către statele din Golf a transformat criza dintr-una a lanțului de aprovizionare într-un șoc al ofertei. „Opririle producției sunt extrem de importante. Ele sunt cele care transformă aceasta dintr-o perturbare a lanțului de aprovizionare într-un șoc de ofertă”, spune Brew. Reluarea producției la nivelurile de dinainte de război ar dura săptămâni întregi.
Acest lucru va menține prețurile ridicate pentru o perioadă îndelungată. „Noua realitate este o piață care probabil va fi mai restrânsă, caracterizată de prețuri mai mari pentru o perioadă prelungită, posibil până în 2027.” În final, Brew oferă o concluzie surprinzătoare. El consideră că acțiunile recente ale SUA, inclusiv sprijinul pentru atacurile ucrainene asupra infrastructurii petroliere rusești și conflictul cu Iranul, au fost luate sub prezumția că piața energetică globală le poate absorbi fără un șoc major. „Și asta mă face să concluzionez că în mediul actual […] forța perturbatoare cheie care generează volatilitate și risc pe piața internațională a petrolului nu este OPEC. Nu este un actor rebel ca Rusia. Nu este nici măcar Iranul. Sunt Statele Unite.”
