Sciatica se ameliorează de obicei în 6 săptămâni. Semnele care impun mersul urgent la spital

Persoanele cu durere sciatică sunt sfătuite să rămână active în limita durerii, nu să petreacă săptămâni la pat. Majoritatea episoadelor provocate de o hernie de disc se ameliorează semnificativ în 6 săptămâni, dar amorțeala perineală, tulburările de urinare sau slăbiciunea apărută rapid în ambele picioare impun prezentarea imediată la spital.

Sciatica este un simptom produs prin iritarea sau comprimarea unei rădăcini nervoase, nu o boală în sine. Tratamentul depinde de cauza presiunii exercitate asupra nervului și de existența unor semne neurologice.

Traseul durerii diferențiază sciatica de alte probleme lombare

Nervul sciatic se formează din rădăcinile nervoase care ies din partea inferioară a coloanei lombare și din osul sacru. Trece prin fesă, coboară pe partea din spate a coapsei și se ramifică spre gambă și picior. Din acest motiv, durerea poate fi simțită la distanță de locul în care nervul este comprimat.

Sciatica are de obicei un traseu clar, din fesă spre partea posterioară a coapsei și uneori până în gambă sau laba piciorului. Durerea este adesea mai puternică în picior decât în spate și se poate accentua la statul pe scaun, la tuse sau la aplecare. Furnicăturile, amorțeala și slăbiciunea piciorului pot însoți durerea.

O durere difuză care coboară numai până la genunchi, fără amorțeală sau furnicături, poate proveni din articulațiile coloanei ori din mușchi. Evaluarea medicală stabilește dacă este afectată o rădăcină nervoasă și cât de severă este problema.

Cea mai frecventă cauză este hernia de disc lombară. Discul dintre două vertebre se poate bomba sau rupe, comprimând rădăcina nervoasă, iar substanțele eliberate de disc întrețin inflamația. Alte cauze sunt stenoza spinală, adică îngustarea canalului vertebral, întâlnită mai des după 60 de ani, spondilolisteza, adică alunecarea unei vertebre față de cea de dedesubt, și, mai rar, contractura unui mușchi din fesă care traversează nervul.

Trei categorii de simptome cer prezentarea imediată la spital

Sindromul de coadă de cal apare prin comprimarea rădăcinilor nervoase din partea inferioară a canalului vertebral. Este rar, dar reprezintă o urgență chirurgicală, iar timpul până la intervenție contează pentru recuperarea funcțiilor.

Prezentarea la spital sau apelarea numărului 112 sunt necesare dacă apare unul dintre următoarele semne:

• amorțeală în zona perineului, a organelor genitale sau a feselor, inclusiv senzația de a sta pe o pernă;
• dificultate la urinare, imposibilitatea de a controla urina ori scaunul sau pierderea senzației în timpul urinării;
• slăbiciune instalată rapid în ambele picioare ori durere sciatică apărută brusc pe ambele părți.

O evaluare medicală rapidă este necesară și când slăbiciunea unui picior progresează. Printre manifestările concrete se numără imposibilitatea de a ridica vârful piciorului, de a sta pe vârfuri sau senzația că genunchiul cedează.

Consultul nu trebuie amânat nici dacă durerea a început după o cădere ori un accident, este foarte puternică noaptea și nu se reduce în nicio poziție sau este însoțită de febră ori de scădere inexplicabilă în greutate. Aceeași recomandare se aplică persoanelor cu antecedente de cancer, osteoporoză, tratament cu corticosteroizi sau un prim episod apărut după 50 de ani.

Mișcarea înlocuiește repausul prelungit

Abordarea sciaticii s-a schimbat în ultimii 20 de ani, iar menținerea activității a luat locul repausului la pat. În episoadele foarte acute poate fi necesar repausul absolut timp de una-două zile. Prelungirea lui slăbește însă musculatura, rigidizează coloana și întreține teama de mișcare.

În absența semnelor de alarmă, măsurile folosite în primele săptămâni sunt:

• mișcare în limita durerii, cu păstrarea activităților care pot fi efectuate fără agravarea simptomelor;
• antiinflamatoare sau analgezice stabilite de medic, deoarece aceste medicamente au contraindicații și efecte adverse;
• exerciții ghidate pentru mobilitatea coloanei, stabilizarea trunchiului și revenirea la un mers normal;
• terapie manuală folosită împreună cu exercițiile, nu ca înlocuitor al acestora;
• căldură locală și poziții care reduc temporar disconfortul, precum statul pe spate cu gambele sprijinite pe un scaun și șoldurile și genunchii îndoiți la 90 de grade sau statul pe o parte cu o pernă între genunchi.

Regularitatea exercițiilor contează mai mult decât intensitatea, iar programul trebuie adaptat cauzei identificate la evaluare. Nu există un singur exercițiu potrivit tuturor persoanelor cu sciatică.

Antiinflamatoarele și analgezicele pot reduce durerea suficient pentru a permite mișcarea. Unele medicamente folosite pentru durerea de nerv au însă efecte mai mici decât se considera anterior, astfel că alegerea tratamentului se face individual de către medic.

Căldura și pozițiile de descărcare pot ușura zilele în care durerea este intensă, dar nu tratează cauza. Același principiu se aplică terapiei manuale: mobilizările coloanei, tehnicile pentru țesuturile moi și mobilizarea nervului pot reduce durerea și îmbunătăți mobilitatea, însă rezultatul nu înlocuiește exercițiile făcute regulat.

Ameliorarea în câteva luni este legată de retragerea sau resorbția fragmentului de disc care apasă pe nerv. Această evoluție explică de ce imagistica și intervențiile nu sunt recomandate de rutină în primele săptămâni, dacă lipsesc semnele de alarmă.

RMN-ul și operația sunt rezervate unor situații precise

Evaluarea începe cu traseul durerii, factorii care o agravează și prezența amorțelii, furnicăturilor ori slăbiciunii. Medicul verifică și funcționarea vezicii și a intestinului, apoi testează forța grupelor musculare, reflexele, sensibilitatea pe teritoriile nervoase și reacția la manevrele care întind nervul sciatic.

Aceste verificări indică rădăcina afectată și severitatea problemei. Pe baza lor se stabilesc tratamentul din primele săptămâni, specialistul necesar și momentul reevaluării. Apariția unui semn de alarmă întrerupe planul obișnuit și impune revenirea la medic.

Un RMN efectuat de rutină la începutul episodului nu schimbă de obicei tratamentul. Herniile de disc pot apărea la imagistică și la persoane fără durere, iar termeni precum protruzii sau degenerări nu stabilesc singuri cauza simptomelor. Investigația este indicată atunci când rezultatul poate schimba decizia medicală, de exemplu înaintea unei infiltrații epidurale sau a unei operații.

Infiltrația epidurală poate fi propusă când durerea este severă și nu răspunde la tratamentul conservator, pentru reducerea inflamației din jurul rădăcinii nervoase. Operația, prin îndepărtarea fragmentului de disc, este rezervată slăbiciunii progresive, sindromului de coadă de cal sau durerii care persistă după săptămâni de tratament urmat corect.

Repausul prelungit, corsetele și centurile lombare purtate zilnic nu sunt recomandate în mod obișnuit. Centurile pot crea temporar o senzație de siguranță, dar folosite mult timp preiau o parte din munca musculaturii care susține coloana.

Nici tracțiunile nu au demonstrat un beneficiu real pentru sciatică. Masajul, aparatele, întinderile agresive și manipulările aplicate fără diagnostic pot întârzia recuperarea sau pot agrava o rădăcină nervoasă deja iritată.

Prevenția începe cu mers și pauze de la statul pe scaun

Mersul zilnic este recomandat ca exercițiu accesibil pentru coloană. Statul pe scaun trebuie întrerupt la fiecare 30-45 de minute, chiar și printr-o pauză de un minut, deoarece poziția așezată crește presiunea asupra discurilor lombare.

Greutățile se ridică prin folosirea picioarelor, cu obiectul ținut aproape de corp și fără răsucirea trunchiului. Musculatura trunchiului și a șoldului se întărește de două-trei ori pe săptămână.

Exercițiile rămân însă cele stabilite în funcție de cauza durerii și de rezultatul evaluării.

O saltea care susține coloana, fără să fie foarte moale sau foarte tare, poate fi asociată cu folosirea unei perne între genunchi pentru persoanele care dorm pe o parte. Menținerea unei greutăți sănătoase și renunțarea la fumat fac parte din prevenție, deoarece fumatul afectează nutriția discurilor intervertebrale.

O durere lombară care începe să coboare în picior trebuie evaluată medical de la primele semne. Dacă apar amorțeală perineală, tulburări de urinare sau slăbiciune rapidă, pacientul nu rămâne acasă, ci se prezintă de urgență la spital.