SUA și Iran au ajuns la un acord după aproape patru luni. Ce prevede pentru Strâmtoarea Hormuz și prețurile la energie

Statele Unite și Iranul au ajuns la un acord de încetare a ostilităților după aproape patru luni, iar una dintre prevederile anunțate vizează redeschiderea Strâmtorii Hormuz pentru transportul comercial. Anunțul a fost făcut de președintele american Donald Trump și confirmat de prim-ministrul Pakistanului, Shehbaz Sharif, care a spus că ceremonia oficială de semnare va avea loc vineri, în Elveția.

Dincolo de anunț, miza imediată este una economică: Strâmtoarea Hormuz este unul dintre punctele sensibile pentru livrările globale de petrol, iar deblocarea traficului poate reduce presiunea acumulată în ultimele aproape patru luni de conflict. Față de perioada blocajelor, efectul așteptat este reluarea curselor comerciale fără întreruperi și o mai bună predictibilitate pentru prețurile la energie și pentru costurile de transport.

Trump a susținut că a autorizat imediat deschiderea strâmtorii fără taxe și ridicarea blocadei navale americane. Mesajul său indică faptul că Washingtonul tratează partea comercială a acordului ca pe o măsură cu aplicare rapidă, nu ca pe una amânată pentru după semnarea oficială.

„Acordul cu Republica Islamică Iran este acum complet. Felicitări tuturor! Prin prezenta, autoriz deschiderea fără taxe a Strâmtorii Hormuz și, simultan cu aceasta, autoriz îndepărtarea imediată a blocadei navale a Statelor Unite. Corăbiile lumii, porniți motoarele. Lăsați petrolul să curgă!”

Pentru piețele internaționale, semnalul contează tocmai pentru că se referă la două surse de tensiune în același timp: circulația maritimă și energia. Când transportul comercial prin Hormuz este restricționat, impactul nu se oprește la statele din Golf. Se transmite în lanț, de la prețul petrolului la costurile de livrare, asigurare și aprovizionare.

Partea economică este clară, cea nucleară rămâne neelucidată

Elementul cel mai sensibil politic nu este, deocamdată, lămurit. Nu este clar dacă înțelegerea include și un angajament al Iranului de a renunța la programul său nuclear și de a permite scoaterea uraniului îmbogățit din țară. Aici se află diferența dintre un armistițiu cu efect comercial imediat și un acord cu bătaie strategică pe termen lung.

Dacă redeschiderea Strâmtorii Hormuz poate avea efect rapid asupra fluxurilor comerciale, dosarul nuclear ar schimba raportul de forțe în regiune pe ani, nu pe săptămâni. Numai că până acum nu există o confirmare publică din partea Iranului pentru o astfel de concesie.

Confuzia nu este nouă. Au existat și anterior contradicții privind un posibil acord de pace între Washington și Teheran, iar Iranul a contrazis unele anunțuri făcute în jurul negocierilor. Tocmai de aceea, până la ceremonia de vineri din Elveția, partea verificabilă a înțelegerii rămâne cea legată de circulația comercială și de blocada navală.

Pakistanul apare ca intermediarul care a ținut canalul deschis

Confirmarea venită de la Islamabad este importantă pentru că Pakistanul a apărut în acest episod drept mediatorul care a menținut contactul dintre Washington și Teheran. Shehbaz Sharif a anunțat că semnarea oficială este programată pentru vineri, în Elveția, ceea ce sugerează că actualul acord are cel puțin o formă politică stabilită între părți.

Iar rolul Pakistanului explică și de ce anunțul nu a venit doar pe filiera americană. Potrivit Politico, Islamabadul a fost canalul prin care au fost ținute deschise discuțiile dintre cele două capitale într-o perioadă în care conflictul a produs efecte dincolo de zona militară, în economia globală.

Lipsesc însă câteva date esențiale pentru evaluarea completă a acordului: cine vor fi oficialii iranieni care semnează documentul, cum va fi monitorizată redeschiderea efectivă a strâmtorii și ce alte măsuri economice sau strategice sunt incluse. Informațiile disponibile până acum nu precizează nici mecanismul prin care ar urma să fie verificată eventuala componentă nucleară.

Acordul poate muta atenția externă a Washingtonului

Înțelegerea are și o miză politică mai largă pentru administrația Trump. Dacă tensiunea din jurul Iranului se reduce, Casa Albă ar putea să își recalibreze prioritățile externe. Unul dintre efectele discutate este legat de felul în care Washingtonul își distribuie atenția între Orientul Mijlociu și alte dosare, inclusiv sprijinul pentru Ucraina.

Dar aici trebuie făcută o distincție. Oprirea ostilităților și redeschiderea Strâmtorii Hormuz sunt fapte anunțate. Schimbarea de prioritate în agenda americană rămâne, în acest moment, o consecință posibilă, nu una confirmată oficial.

Pentru publicul larg și pentru mediul de afaceri, partea care contează prima este mai simplă: dacă blocajele navale încetează și traficul comercial revine la normal, presiunea asupra energiei și a transportului ar putea să se tempereze față de perioada ultimelor aproape patru luni. Și, dacă la semnarea de vineri apare și o formulă clară privind programul nuclear iranian, acordul ar căpăta o greutate care depășește cu mult coridorul maritim din Golf.

Ceremonia oficială de semnare a acordului este anunțată pentru vineri, în Elveția.