Trump presează Israelul să oprească loviturile din Liban. Ce riscă SUA dacă acordul cu Iranul eșuează

Donald Trump, președintele SUA, a cerut duminică oprirea atacurilor israeliene în Liban și a legat public calmarea frontului de șansa unui acord interimar cu Iranul, a cărui semnare fusese evocată pentru aceeași zi. Mesajul vine după noi lovituri în suburbiile sudice ale Beirutului și arată o presiune directă a Washingtonului asupra propriului aliat, Israel, într-un moment în care administrația americană încearcă să țină deschis canalul cu Teheranul.

Trei persoane au fost ucise și 15 rănite în atacurile israeliene din suburbiile de sud ale Beirutului, capitala Libanului, potrivit agenției libaneze National News Agency. Bilanțul dă o miză imediată apelului lansat de Trump: fiecare nou raid riscă să compromită un acord care ar urma să prelungească încetarea focului cu două luni, să redeschidă Strâmtoarea Hormuz și să ridice blocada americană asupra porturilor iraniene.

Pentru piețele energetice, punctul sensibil este Strâmtoarea Hormuz, una dintre rutele-cheie pentru comerțul cu petrol. Dacă aceasta rămâne blocată, presiunea se mută rapid în costuri de transport și prețuri la energie. Iar pentru SUA, un eșec al acordului ar însemna nu doar un nou episod de instabilitate în Orientul Mijlociu, ci și o agendă externă împărțită între Iran, relația cu Israelul și sprijinul pentru Ucraina.

Trump a scris duminică, pe rețelele sociale, că nu mai trebuie să existe lovituri în Liban din nicio direcție. Mesajul său a vizat explicit și Hezbollah, gruparea aliată cu Iranul care a atacat Israelul cu tiruri și drone.

„Nu ar trebui să mai existe atacuri ale Israelului nicăieri în Liban, dar nu ar trebui să mai existe atacuri din partea niciunei alte părți, inclusiv Hezbollah, împotriva Israelului. Acesta ar putea fi începutul unei păci lungi și frumoase. Să nu o stricăm!”

Iranul pune sub semnul întrebării continuarea discuțiilor

Teheranul a transmis însă că simpla mediere americană nu mai este suficientă dacă Washingtonul nu își poate tempera aliatul. Mohammad Bagher Ghalibaf, negociatorul-șef al Iranului, a spus că discuțiile își pierd sensul în aceste condiții.

„Nu are sens să continuăm discuțiile dacă SUA nu are voința și capacitatea de a opri Israelul din a bombarda Libanul.”

Aici apare ruptura dintre cele două capitale. Washingtonul vorbește despre un acord interimar aproape gata, în timp ce presa iraniană a minimalizat afirmația lui Trump că un memorandum de înțelegere ar fi fost semnat duminică, ziua în care liderul american a împlinit 80 de ani. Informațiile disponibile până acum nu precizează unde ar urma să fie semnat documentul, dacă nu s-a semnat deja, și nici nu arată clar diferențele exacte dintre versiunea americană și cea iraniană asupra conținutului acordului.

Potrivit Financialpost, acordul aflat în discuție ar urma să aibă trei componente concrete: prelungirea încetării focului cu două luni, redeschiderea Strâmtorii Hormuz și ridicarea blocadei americane asupra porturilor iraniene. În paralel, Iranul negociază și tema fondurilor sale înghețate în străinătate, ceea ce ar ridica și miza financiară a înțelegerii, nu doar pe cea militară.

Presiunea pe Netanyahu arată costul politic pentru relația SUA-Israel

Tensiunea nu a apărut acum. La începutul lunii, Trump l-a confruntat pe premierul israelian Benjamin Netanyahu într-un apel telefonic, nemulțumit de ceea ce a numit „invazia” Israelului în Liban. Israelul susține că își creează o zonă de securitate la frontieră pentru a opri atacurile Hezbollah.

Dar un astfel de obiectiv militar intră în conflict direct cu logica negocierii purtate de SUA cu Iranul. Pentru Israel, orice acord cu Teheranul este privit ca un eșec de securitate. Pentru Casa Albă, escaladarea pe frontul israeliano-libanez poate anula exact înțelegerea pe care încearcă să o obțină.

Secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, a sugerat că administrația de la Washington încă mizează pe finalizarea înțelegerii, chiar dacă termenul nu mai pare sigur.

„Din tot ce știu, suntem pe drumul cel bun. Nu este o chestiune de «dacă», ci de «când». Există logistică implicată în modul în care se întâmplă aceste lucruri.”

Formularea lui Hegseth arată că problema nu este prezentată public drept una de principiu, ci de calendar și execuție. Numai că reacția iraniană sugerează altceva: dacă bombardamentele continuă, disputa nu mai este tehnică, ci politică.

Summitul G7 mută disputa din teren militar în negocieri de vârf

Discuția urcă acum la nivelul summitului G7 din Franța, unde Trump are programate întâlniri bilaterale cu Volodimir Zelenski și cu lideri din Orientul Mijlociu. Numele acestor lideri și agenda exactă a discuțiilor nu au fost anunțate încă. Și tocmai aici se vede miza mai largă: criza din Liban și negocierile cu Iranul pot consuma spațiu politic și diplomatic într-un moment în care Washingtonul are deja pe masă dosare comerciale și războiul din Ucraina.

Pentru publicul european, inclusiv pentru România, implicația practică ține de energie și de securitate. Dacă acordul cade și Strâmtoarea Hormuz rămâne sub presiune, efectul se poate transmite rapid prin lanțul petrol-transport-prețuri. Iar dacă SUA intră într-o nouă secvență de criză în Orientul Mijlociu, atenția acordată altor priorități externe, inclusiv sprijinului pentru Kiev, riscă să fie diluată.

Următorul test va fi la summitul G7 din Franța, unde Trump urmează să discute separat atât despre conflictul din Iran, cât și despre deminarea Strâmtorii Hormuz.