Virusul luat de 90% din copii până la 10 ani. Alerta din UK despre Adenovirus

Autoritățile sanitare din Marea Britanie sunt în alertă. Motivul? Un virus extrem de contagios de care, cel mai probabil, n-ai auzit. Partea cea mai ciudată? Majoritatea dintre noi l-am contractat deja, înainte să împlinim 10 ani. Acum, experții trag un semnal de alarmă serios, pentru că deși pare o banalitate, poate provoca o serie întreagă de boli neplăcute. Relatează Mirror.

Numele lui este Adenovirus. Agenția pentru Securitate Sanitară din Regatul Unit (UKHSA) a clarificat recent, conform publicației Mirror, că această „infecție respiratorie comună” poate declanșa afecțiuni diverse. Lista e lungă: bronșită, conjunctivită, laringită, infecții ale urechii și chiar gastroenterită. Cam multe pentru un virus atât de puțin cunoscut.

Mai mult decât o simplă răceală

La prima vedere, simptomele par clasice. Febra. Durere în gât. Nas înfundat sau care curge și tuse. Tocmai din acest motiv, mulți îl confundă cu o viroză oarecare și nu-i dau importanță.

RecomandariDespre copiii abandonați în pădure. Ce decizie au luat autoritățile

Adevărata problemă apare la persoanele cu un sistem imunitar slăbit. Pentru ele, adenovirusul poate deveni ceva mult mai serios. Copiii foarte mici sunt în zona de risc. La fel și vârstnicii sau pacienții cu afecțiuni cronice. Agenția britanică a subliniat patru semne cheie ale infecției: febră, durere în gât, nas care curge sau este congestionat și tuse. Ironia sorții? Chiar și după ce te simți mai bine, poți rămâne contagios pentru o vreme.

Nu are sezon. Cum se răspândește virusul-fantomă

Spre deosebire de gripă, care preferă iarna, adenovirusul nu ține cont de anotimp. Lovește oricând. Este și „extrem de contagios”, propagându-se cu o viteză uluitoare în medii aglomerate. Creșe. Școli. Spitale. Practic, oriunde oamenii sunt în contact apropiat.

Transmiterea de la o persoană la alta are loc, în general, prin una dintre cele cinci căi principale:

RecomandariAlerta maximă în Europa. Ce decizie a luat Pentagonul despre rachetele trimise aliaților

• Picături din aer, atunci când o persoană infectată tușește sau strănută
• Contact personal apropiat, cum ar fi o simplă strângere de mână
• Atingerea suprafețelor contaminate, urmată de ducerea mâinii la gură, nas sau ochi
• Contactul cu fecalele unei persoane infectate, de exemplu, la schimbarea scutecelor
• Apa contaminată din piscine sau lacuri (deși această cale este mai puțin frecventă)

Pericolul de pe clanță. Cât rezistă și cine e cel mai expus

Un detaliu explică răspândirea sa fulgerătoare: rezistența. „Adenovirusurile pot supraviețui pe suprafețe pentru o perioadă lungă de timp, motiv pentru care obiectele partajate pot deveni surse de infecție,” avertizează experții UKHSA. Asta înseamnă că telefonul, jucăriile sau clanța devin vectori de transmitere.

Simptomele apar de obicei între 2 zile și 2 săptămâni după expunere. Un aspect și mai îngrijorător este că „oamenii pot continua să elimine virusul după recuperare, uneori fără niciun simptom, ceea ce înseamnă că îl pot transmite în continuare altora.” Fenomenul e des întâlnit la persoanele cu imunitate scăzută, care pot rămâne contagioase săptămâni sau chiar luni întregi.

Tratament acasă sau la spital? Ghid de supraviețuire

Vestea bună e că majoritatea infecțiilor se vindecă de la sine. Odihna și o hidratare bună sunt, de regulă, tot ce trebuie. Boala durează de la câteva zile la o săptămână, poate două, deși unele cazuri se pot prelungi. Totuși, există situații clare când trebuie să suni un medic.

RecomandariAlertă maximă la granița României. Ce decizie a luat Armata în miez de noapte

Cere sfatul unui doctor dacă te confrunți cu una dintre următoarele situații:

• Febră foarte mare sau care durează mai mult de câteva zile
• Dificultăți de respirație
• Ochi roșii, dureri oculare sau modificări ale vederii
• Diaree severă, vărsături sau semne de deshidratare
• Persoana infectată are sub trei luni sau are un sistem imunitar compromis

În cazurile mai grave, spitalizarea poate fi necesară pentru a gestiona deshidratarea sau complicațiile respiratorii, în special la copiii mici sau la persoanele vulnerabile. Deși e o afecțiune comună, vigilența rămâne cheia.