80%-85% șanse pentru acordul SUA și Iran. Angajamentul Teheranului care poate redeschide Hormuz

Un acord preliminar între Statele Unite și Iran pentru încheierea războiului care durează de peste trei luni este aproape, dar nu este încă finalizat, iar un oficial înalt din administrația Trump, care a vorbit sub protecția anonimatului, estimează șansele de reușită la 80%-85%.

În practică, miza imediată nu este doar oprirea luptelor, ci și redeschiderea Strâmtorii Hormuz, ruta prin care trecea aproximativ 20% din petrolul mondial înainte de război. Pentru piețele europene, inclusiv pentru România, asta ar însemna presiune mai mică pe costurile de transport și de asigurare a petrolului, față de perioada blocajelor și a tensiunilor din ultimele peste trei luni.

Semnalul care a ridicat încrederea Washingtonului este unul foarte precis: Teheranul s-a angajat să elimine materialul îmbogățit rămas. Este punctul care, din perspectiva securității, mută discuția din zona unei simple încetări a focului spre dosarul nuclear, acolo unde lipsa unor pași concreți a alimentat neîncrederea dintre cele două părți.

Iar pentru statele care depind de stabilitatea pieței energetice, diferența este majoră. Dacă acordul intră în vigoare și traficul prin Hormuz revine la normal, costurile logistice ar putea coborî față de nivelurile umflate de risc din timpul războiului. Dacă negocierile cad, tensiunile ar continua exact în punctul prin care trecea, înainte de conflict, o cincime din petrolul mondial.

Cheia noii etape este promisiunea iraniană privind materialul îmbogățit

Oficialul american a explicat că formularea negociată în acest moment este mai apropiată de ceea ce vrea Donald Trump. Potrivit Politico, aceeași sursă a legat noua încredere aproape exclusiv de clarificarea obligației asumate de partea iraniană privind distrugerea sau eliminarea stocului îmbogățit rămas.

„Am ajuns la o formulare cu care președintele este mult mai mulțumit.”

Același oficial a indicat și elementul care ar fi schimbat raportul de forțe în discuții.

„Specificitatea privind distrugerea și eliminarea materialului îmbogățit, aceasta este o mare schimbare.”

Numai că termenii tehnici ai acestui pas nu au fost făcuți publici. Nu este anunțat deocamdată ce mecanisme de verificare ar urma să fie folosite, cine ar controla respectarea angajamentului și în ce calendar s-ar face eliminarea materialului. Nici măsura exactă privind stocul de uraniu îmbogățit nu este cunoscută din informațiile disponibile până acum.

Trump a oscilat de la amenințări la semnale de deschidere

Noua evaluare de 80%-85% vine la doar o zi după ce președintele american Donald Trump a amenințat că va lovi „Iranul foarte puternic”. Schimbarea este relevantă și politic, fiindcă arată cât de rapid se poate modifica poziția Casei Albe în aceste negocieri.

Dar tocmai aici rămâne și vulnerabilitatea procesului. Oficialul american a admis că neîncrederea persistentă planează asupra negocierilor și poate bloca progresul în orice moment. Iar Trump și-a schimbat în mod repetat poziția, ceea ce face ca procentul ridicat de optimism să nu echivaleze cu un acord închis.

Vineri, liderul american s-a plâns că Iranul difuzează rapoarte false despre acord și a numit conducerea de la Teheran „oameni dezonoranți”. Diferența dintre aceste declarații și tonul mai conciliant din ultimele discuții arată că negocierea rămâne fragilă, chiar dacă este prezentată acum ca fiind foarte aproape.

Strâmtoarea Hormuz rămâne punctul economic care interesează direct Europa

Atât Iranul, cât și Statele Unite par să preseze pentru un acord care să redeschidă Strâmtoarea Hormuz. Pentru comerțul global cu energie, acesta este punctul cu cea mai mare greutate practică: înainte de război, prin această cale navigabilă trecea aproximativ 20% din petrolul mondial.

Și aici apare efectul care depășește regiunea. O rută redeschisă și mai sigură poate reduce costurile de transport și de asigurare față de perioada conflictului, ceea ce contează pentru economiile europene dependente de importurile energetice. România nu importă direct doar din Golf, dar plătește același preț global al riscului, reflectat în cotații, transport și presiune pe carburanți și pe costurile din economie.

Există însă un punct sensibil care nu este lămurit. Iranul și-a exprimat intenția de a impune taxe navelor care tranzitează Strâmtoarea Hormuz, iar Statele Unite contestă această idee. Din informațiile publice nu reiese dacă eventualul acord final va conține o clauză care să închidă și acest litigiu, deși pentru piață el poate conta aproape la fel de mult ca redeschiderea rutei.

Acordul preliminar ar deschide un al doilea dosar, mai greu, cel nuclear

Discuția actuală nu pare să epuizeze întregul conflict. Un posibil acord între SUA și Iran ar urmări prelungirea încetării focului, redeschiderea Strâmtorii Hormuz și lansarea negocierilor pe dosarul nuclear. Cu alte cuvinte, primul document ar opri urgența militară, iar un al doilea acord, mai detaliat, ar trebui să stabilească măsurile concrete privind stocul de uraniu îmbogățit al Iranului.

Acesta este și motivul pentru care un acord preliminar, chiar dacă ar fi semnat rapid, nu ar însemna automat închiderea tuturor disputelor. Lipsesc încă detalii despre verificare, despre activele înghețate invocate în discuții și despre rolul regional al Iranului după semnare.

Anterior, Trump îi transmisese lui Benjamin Netanyahu așteptarea semnării iminente a unui acord cu Iranul, pe care îl considera aproape închis, iar acest lucru a oprit planurile lui Netanyahu pentru atacuri masive asupra Iranului. Până acum, însă, nu a fost anunțată o dată pentru finalizarea și semnarea acordului final.