Aluminiul atinge un record de 3527 de dolari pe tonă din cauza crizei din Orient
Criza din Orientul Mijlociu zguduie lanțul global de aprovizionare cu aluminiu, propulsând prețul metalului la niveluri record pentru ultimii patru ani. De la începutul acestei săptămâni, cotația a avansat cu aproximativ 8%, atingând un maxim local de 3.527 dolari pe tonă metrică. Tensiunile geopolitice și rezervele tot mai mici pun o presiune uriașă pe una dintre cele mai importante materii prime pentru „tranziția verde”.
Atacuri în Golful Persic, producția în pericol
Principalul catalizator al acestei explozii de preț este o serie de atacuri care afectează marile topitorii din Golful Persic. Au fost vizate în special instalațiile operate de Aluminium Bahrain (Alba) și Emirates Global Aluminium (EGA). Și, deși companiile încă evaluează amploarea totală a pagubelor, lucrurile nu arată deloc bine. Alba a semnalat deja reduceri de capacitate de aproape 20%.
La problemele de producție se adaugă blocajele din Strâmtoarea Ormuz. Această cale navigabilă îngustă (un punct cheie pentru comerțul global) este un punct de trecere pentru aproximativ 5,5 milioane de tone de aluminiu primar anual, adică în jur de 9% din producția globală. Cum vine asta? Analistul financiar Radu Puiu de la XTB România explică simplu: „Având în vedere că peste 80% din metalul din regiune este destinat exportului, orice risc de tranzit transformă o problemă de producție regională într-un eveniment de penurie globală”.
Semnal de criză pe bursă
Piața emite deja un semnal clasic de criză, cunoscut de specialiști sub numele de „backwardation”. acest fenomen apare atunci când prețul spot, cel pentru cumpărarea metalului astăzi, este cu mult mai mare decât prețul pentru livrarea peste trei luni. În prezent, această primă a sărit peste 60 de dolari pe tonă, cel mai ridicat nivel din 2007. E un semnal clar al unui dezechilibru acut.
Deficitul este tot mai greu de ignorat.
Comercianții plătesc, practic, o „taxă de deficit” în condițiile în care plasele de siguranță ale pieței financiare dispar. Stocurile din depozitele Bursei de Metale din Londra (LME) s-au redus cu peste 60% din mai anul trecut. Iar acum au coborât la cele mai scăzute niveluri de la jumătatea lui 2023. În același timp, oferta rămâne rigidă, pentru că topitoriile de aluminiu sunt mari consumatoare de energie și sunt greu de repornit după o oprire.
China accelerează, prețurile devin volatile
Ca și cum situația nu era destul de complicată, cererea este susținută puternic de China. Indicele PMI din sectorul manufacturier chinez a urcat din nou peste pragul de 50 de puncte, semnalând o expansiune economică. V-ați gândit ce se întâmplă dacă cel mai mare consumator mondial începe să cumpere masiv? Radu Puiu avertizează: „Dacă cel mai mare consumator mondial de aluminiu își accelerează din nou achizițiile într-un moment în care oferta din Golf rămâne afectată, deficitul de pe piață se va adânci rapid”.
Când stocurile sunt atât de scăzute, prețurile devin extrem de volatile. „Fiecare știre care vizează o întârziere a livrării sau o actualizare cu privire la o topitorie poate declanșa fluctuații importante ale prețurilor. Acest lucru creează o «primă de risc» pentru aluminiu, pe care alte metale similare precum cuprul sau nichelul nu o au în prezent”, subliniază analistul.
Coloana vertebrală a producției moderne, lovită de inflație
Nu-i chiar așa simplu, nu vorbim doar de niște cifre pe bursă. Aluminiul este „coloana vertebrală” a producției moderne. Joacă un rol esențial în transport, pentru că reduce greutatea vehiculelor electrice și a celor din industria aerospațială. Mai mult, este folosit masiv în industria ambalajelor, dar și în infrastructură, de la rețele electrice la cadre pentru panouri solare.
Pe măsură ce costurile de producție cresc, producătorii trebuie să decidă dacă absorb impactul sau transferă costurile către consumatori. „Dacă aceste șocuri de aprovizionare persistă, aluminiul ar putea deveni un factor principal al inflației «persistente» în sectorul industrial”, mai spune Puiu.
Actuala criză arată, de fapt, cât de mult depinde lumea occidentală de doar câteva mari centre de producție. Golful Persic este o putere în domeniu, iar Strâmtoarea Ormuz este singura sa cale de ieșire. Pe măsură ce geopolitica revine în prim-plan, companiile sunt forțate să reevalueze riscul. „Acest lucru va duce, probabil, la un mediu de prețuri mai ridicate pentru o perioadă lungă, pe măsură ce companiile investesc în lanțuri de aprovizionare mai rezistente, deși mai scumpe”, concluzionează analistul financiar.
