António Costa deschide canale de comunicare cu Kremlinul. Ce urmărește UE înaintea negocierilor pentru Ucraina

Cabinetul lui António Costa (președintele Consiliului European) a avut, în ultimele săptămâni, contacte diplomatice scurte cu Kremlinul pentru a deschide canale de comunicare, fără discuții de fond, în timp ce Uniunea Europeană analizează cum ar putea participa la eventuale negocieri de pace privind războiul din Ucraina.

În practică, mișcarea arată că Bruxellesul încearcă să evite un scenariu în care viitorul securității europene, al sancțiunilor și al pieței energetice este discutat fără europeni la masă. Nu a fost anunțat încă niciun format concret de negociere, nici un reprezentant unic al UE, dar mesajul transmis este că statele membre vor să păstreze o linie de contact cu Moscova înainte ca discuțiile să intre într-o fază politică reală.

Miza depășește diplomația de protocol. Pentru state precum România, aflate pe flancul estic al Uniunii, orice aranjament privind războiul din Ucraina poate influența direct securitatea regională, presiunea militară la granița estică a NATO și costurile energiei. Iar dacă sancțiunile asupra Rusiei se înăspresc sau, dimpotrivă, sunt relaxate în cadrul unei înțelegeri, efectele se pot vedea rapid în prețurile la petrol și în costurile de transport și producție din Uniune.

Rusia a invadat Ucraina în februarie 2022, iar de atunci UE a mers pe două linii în paralel: sprijin politic și economic pentru Kiev și sancțiuni împotriva Moscovei. Numai că rundele anterioare de discuții dintre Ucraina și Rusia, mediate de Statele Unite, nu au reușit să producă un punct real de pornire pentru negocieri.

Bruxellesul vrea un canal deschis, dar refuză postura de arbitru neutru

Un oficial european a explicat pentru AFP că aceste contacte nu au depășit stadiul deschiderii de canale. Potrivit Libertatea, discuțiile au avut loc la nivel diplomatic înalt între Cabinetul lui António Costa și Kremlin.

„Scurte contacte au avut loc la nivel diplomatic, în ultimele săptămâni, în scopul de a deschide canale de comunicare, dar nu am discutat nimic pe fond.”

Aceeași sursă a legat demersul de ideea că Uniunea trebuie să fie pregătită pentru orice evoluție a conflictului. Asta înseamnă, chiar dacă termenii concreți nu au fost detaliați public, apărarea intereselor strategice și economice ale blocului comunitar: securitate la frontiera estică, regimul de sancțiuni, stabilitatea pieței energetice și rolul politic al UE în arhitectura de securitate europeană.

„În orice viitor scenariu, UE va avea interese de apărat. Prin urmare, este important să dispunem de canale diplomatice cu Rusia.”

Dar Bruxellesul încearcă să traseze clar o limită. Uniunea nu se prezintă ca mediator neutru între Kiev și Moscova, ceea ce reduce marja unui rol clasic de arbitraj, dar păstrează deschisă posibilitatea unei participări politice la un eventual proces de pace.

„UE nu este parte mediatoare. UE susține Ucraina în eforturile pentru a ajunge la o pace justă și durabilă.”

Zelenski cere implicare europeană, iar Kaja Kallas exclude neutralitatea

Poziția europeană vine după ce Volodimir Zelenski (președintele Ucrainei) a cerut ca UE să joace un rol activ în eventualele negocieri cu Rusia. Cererea este relevantă politic: Kievul încearcă să evite un format dominat exclusiv de Washington și Moscova, mai ales după încercările anterioare de mediere americană care nu au produs rezultate concrete.

Și Kaja Kallas (șefa diplomației europene) a împins public aceeași idee la sfârșitul lunii mai, insistând că statele europene trebuie mai întâi să își fixeze o poziție comună, iar abia după aceea să desemneze un reprezentant pentru negocieri. Până acum, numele acelui posibil emisar nu a fost anunțat.

Kaja Kallas a formulat și limita politică a acestui mandat:

„Europa nu va fi niciodată o parte mediatoare neutră între Rusia și Ucraina.”

Asta contează pentru cititorul care urmărește deciziile europene mai ales prin efectele lor practice. O Uniune care nu revendică neutralitatea va negocia, dacă va ajunge acolo, din poziția unui actor implicat deja în sprijinirea Ucrainei, nu din poziția unei părți echidistante. Iar acest lucru poate complica dialogul cu Moscova, dar întărește coerența politică a UE față de propria linie din ultimii peste trei ani de război.

Presiunea economică rămâne principalul instrument european și american

În paralel cu aceste contacte, liderii G7 reuniți la Evian și-au exprimat intenția de a crește presiunea asupra Rusiei prin sancțiuni, cu obiectivul declarat de a opri războiul. Față de simpla menținere a restricțiilor deja existente, o intensificare ar însemna costuri suplimentare pentru Moscova exact în zona din care își alimentează capacitatea de finanțare a războiului.

Iar Donald Trump (președintele Statelor Unite) și-a exprimat intenția de a reimpune sancțiunile asupra petrolului rusesc. Acestea fuseseră suspendate anterior din cauza creșterii prețurilor pe fondul războiului din Iran. Pentru Europa, diferența este importantă: sancțiunile petroliere pot lovi veniturile Rusiei, dar pot readuce presiune și asupra pieței energiei, deci asupra costurilor suportate de economiile europene.

Tocmai de aici vine și calculul politic al Bruxellesului. UE încearcă să păstreze simultan două pârghii: presiune economică asupra Rusiei și un minim canal diplomatic deschis. Nu este o schimbare de tabără, ci o încercare de a nu intra oarbă într-o eventuală etapă de negocieri.

António Costa lucrează cu cei 27 de lideri, dar formatul de negociere nu există încă

António Costa lucrează, potrivit informațiilor disponibile până acum, în coordonare strânsă cu cei 27 de șefi de stat și de guvern din UE privind eventualele interacțiuni cu Rusia și subiectele care ar putea fi abordate când va exista un moment politic pentru asta. Sursa nu precizează care sunt exact aceste teme.

Dar tocmai această lipsă de detalii arată că Bruxellesul este încă în faza de pregătire, nu în cea de negociere. Nu există public un calendar, nu există o formulă instituțională stabilită și nu există un mandat comun anunțat oficial pentru discuții cu Moscova.

Faptul concret, până acum, este acesta: contactele au fost limitate la deschiderea unor canale diplomatice, iar Uniunea Europeană încearcă să își definească poziția împreună cu cele 27 de state membre înainte de orice eventual pas politic spre negocieri.