AUR la guvernare, avertismentul lui Andrei Țăranu despre presă, ONG-uri și libertăți civile

Politologul Andrei Țăranu (profesor la SNSPA) susține că o eventuală intrare a AUR la guvernare ar putea aduce în România mecanisme deja văzute în state iliberale din regiune: presiune asupra presei, control mai strict asupra societății civile și limitări ale unor libertăți civile. Declarațiile vin după ce Nicușor Dan (primarul Bucureștiului) a indicat recent o deschidere pentru o colaborare a partidelor proeuropene cu AUR la învestirea Guvernului Veștea, deși inițial exclusese această variantă.

Nu este doar o dispută de etichete politice. Miza practică este dacă o majoritate care ar depinde de AUR ar schimba regulile pentru ONG-uri, pentru instituțiile media și pentru raportarea României la Bruxelles, într-un moment în care țara este deja în criză guvernamentală, iar proiectele strategice sunt afectate de lipsa unui executiv cu mandat deplin.

Țăranu respinge ideea că fețele moderate ar garanta un AUR echilibrat

Andrei Țăranu contestă explicit ipoteza că prezența unor figuri considerate mai moderate, precum Dan Dungaciu sau Petrișor Peiu, ar fi suficientă pentru a face partidul previzibil la guvernare. În lectura sa, problema nu ține de câteva nume, ci de direcția generală a formațiunii și de precedentele pe care le-a creat deja în discursul public.

Profesorul de la SNSPA a explicat că AUR nu transmite același mesaj tuturor audiențelor, ceea ce face mai dificilă anticiparea conduitei sale guvernamentale.

„AUR, ca toate partidele iliberale, are mai multe fețe. Are o față pentru presă, are o față pentru publicul intern și are o față pentru politica externă.”

Pentru cititor, asta înseamnă că eventualele semnale de moderație date într-o etapă de negocieri politice nu garantează felul în care ar arăta deciziile concrete după instalarea unui cabinet. Iar aici diferența devine relevantă pentru finanțarea ONG-urilor, pentru climatul din mass-media și pentru raportarea la partenerii externi.

Comparația făcută de profesor duce spre Ungaria și Polonia, nu spre dreapta clasică europeană

Potrivit Adevarul, Andrei Țăranu spune că AUR este privit în exterior mai degrabă prin prisma curentelor conservatoare radicale și a zonei MAGA, decât ca un partid conservator clasic din familia partidelor europene tradiționale. Comparația indicată de el merge spre Fidesz în Ungaria și PiS în Polonia, două formațiuni invocate frecvent în discuțiile despre deriva iliberală din Europa Centrală și de Est.

„În exterior, AUR este perceput în principal ca un partid apropiat de curentele conservatoare radicale și de zona MAGA. Din această perspectivă, este comparat mai degrabă cu formațiuni precum Fidesz în Ungaria, PiS în Polonia sau alte partide iliberale din Europa Centrală și de Est.”

Comparația are o consecință clară pentru România. Dacă un partid este așezat în această familie politică, evaluarea externă nu se oprește la retorica naționalistă, ci merge spre întrebări despre independența presei, libertățile civile și stabilitatea raporturilor cu instituțiile europene.

Ținta indicată de Țăranu este societatea civilă, prin modelul ONG-urilor tratate ca „agenți străini”

Cel mai concret exemplu invocat de profesor privește inițiativele deja promovate de AUR în jurul ONG-urilor. El le leagă de modelul în care organizațiile neguvernamentale sunt prezentate drept actori suspecți, influențați din exterior, și ajung supuse unui control mai strict al statului.

Dar aici miza nu este doar juridică. Dacă o asemenea abordare ar fi transpusă în legislație, presiunea s-ar muta pe organizațiile care monitorizează puterea, lucrează în drepturile omului, educație, sănătate sau anticorupție. Pentru public, efectul ar fi reducerea spațiului în care deciziile statului sunt contestate sau verificate din afara politicii.

„Dacă ne întrebăm ce ar face AUR la guvernare, răspunsul îl găsim parțial chiar în inițiativele pe care le-a promovat deja. Mă refer, de exemplu, la discuțiile despre organizațiile neguvernamentale și despre ideea de a le trata ca pe niște „agenți străini”. Este un model pe care l-am văzut mai întâi în Rusia, apoi în Ungaria și în alte state unde guvernele au încercat să controleze mai strict societatea civilă.”

Și efectul, în analiza lui Țăranu, nu s-ar opri la ONG-uri. El leagă acest tip de regim și de „mecanisme de control, de supraveghere și de presiune asupra instituțiilor media”, precum și de limitări ale unor libertăți civile, inclusiv în chestiuni sensibile precum legislația privind avortul sau influența grupurilor religioase asupra deciziilor politice.

Relația cu Bruxelles-ul nu ar exploda imediat, dar ambiguitatea externă rămâne

Țăranu nu vede un conflict frontal imediat între un eventual guvern AUR și Uniunea Europeană. Numai că absența unei rupturi rapide nu înseamnă stabilitate politică externă. El spune că partidul încearcă încă să-și definească relația cu Bruxelles-ul, în timp ce ar prefera relații mai apropiate cu Statele Unite.

Aici apare și o limită. Profesorul amintește că Statele Unite și-au redus în ultimii ani implicarea în multe dosare europene. Asta înseamnă că o eventuală strategie de echilibrare între Bruxelles și Washington nu ar oferi neapărat României o alternativă politică sau de securitate suficientă pentru a compensa tensiunile din interiorul UE.

Iar poziționarea europeană a AUR s-a complicat după ruptura dintre George Simion și Claudiu Târziu. Țăranu spune că Târziu oferea partidului conexiuni și credibilitate în mediile conservatoare europene. Fără acest sprijin, obiectivul de a intra în grupul Patrioților din Parlamentul European rămâne neclar, iar formațiunea se află, în cuvintele sale, într-o „zonă intermediară”. Sursa nu detaliază obstacolele concrete care blochează această aderare.

Semnalul politic vine într-un moment de criză, când orice sprijin pentru învestire schimbă ecuația

Discuția nu este teoretică. Ea apare într-un moment în care Nicușor Dan nu mai exclude colaborarea cu AUR pentru învestirea Guvernului Veștea, deși anterior respinsese public această posibilitate. Într-o perioadă de instabilitate politică, orice deschidere spre voturile AUR mută dezbaterea din zona declarațiilor în cea a consecințelor instituționale.

Dar impactul nu se oprește la Parlament. România intră în această secvență cu dobânzi în creștere, cu ratingul de țară sub presiune și cu proiecte strategice afectate de lipsa unui guvern cu puteri depline. În acest tablou, o eventuală asociere cu un partid perceput extern drept iliberal poate ridica întrebări nu doar politice, ci și economice, pentru că semnalul de predictibilitate contează în relația cu investitorii și cu partenerii europeni.

Țăranu a mai adăugat că evoluția relației României cu Uniunea Europeană va depinde și de statele mari ale Uniunii, în special de Franța, unde alegerile prezidențiale sunt așteptate în aprilie 2027.