Avertisment dur pentru clasa politică. Cifrele care arata dezastrul din buzunarele românilor

Inflația și costul vieții au devenit o problemă de securitate socială, dictând o prăbușire masivă a încrederii în instituțiile centrale ale statului. Opt din zece români consideră că țara se îndreaptă într-o direcție greșită, un procent uriaș care reflectă direct presiunea prețurilor la raft și a facturilor asupra bugetelor de familie.

Dincolo de simplele procente, miza acestor date este critică pentru guvernanți. Când 81% din populație indică inflația drept principala îngrijorare, orice discurs politic despre creștere economică se lovește de realitatea conturilor bancare golite. Iar factura decontată la urne riscă să fie una extrem de piperată pentru actuala coaliție, care nu reușește să livreze soluții administrative palpabile pentru temperarea costului vieții. Până la urmă, cum să ceri voturi când bugetul cetățeanului este zilnic sub asediu?

Așa cum s-a întâmplat în anii de criză profundă din trecutul recent, suprapunerea instabilității politice peste o erodare a puterii de cumpărare creează un teren fertil pentru pesimism cronic. Datele publicate duminică de Antena3 arată că niciun lider politic actual nu reușește să atingă măcar pragul de 35% la capitolul încredere ridicată, o situație care complică formarea unor viitoare majorități guvernamentale solide.

RecomandariAvertisment pentru piața energiei. Cifrele care arată dezastrul din rafinăriile rusești

Ce înseamnă concret pentru clasa politică

Cifrele extrase din sondajul CURS, realizat în perioada 1-14 mai pe un eșantion de 1.664 de persoane, sunt categorice. Pe lângă prețuri, românii sunt măcinați de instabilitatea politică (59%), corupție (38%), securitatea națională (36%), prețul combustibilului (31%) și lipsa locurilor de muncă (21%).

Și totuși, unde se duc speranțele electoratului? Tabloul general este unul sumbru.

„Percepţia negativă asupra evoluţiei României este aproape generalizată: peste opt din zece respondenţi consideră că ţara merge într-o direcţie greşită, iar majoritatea populaţiei priveşte cu pesimism următorii ani. În paralel, instituţiile centrale ale statului şi liderii politici continuă să înregistreze niveluri ridicate de neîncredere, fără ca vreun actor politic să reuşească să coaguleze un sprijin majoritar” – Raport CURS

Numai că lipsa de soluții generează o anxietate pe termen lung. 44% dintre respondenți se declară mai degrabă pesimiști cu privire la următorii cinci ani, iar 26% sunt de-a dreptul „foarte pesimiști”. Doar 28% mai găsesc resurse de optimism.

RecomandariAvertismentul OMS despre noua epidemie de Ebola. Cifrele care ingrijoreaza planeta

Instituțiile de forță versus administrația centrală

Discrepanța dintre autoritățile centrale și cele de proximitate sau de forță este uriașă. Biserica (79%) și Armata (76%) domină detașat topul încrederii. Administrația locală, cea care gestionează direct bugetele primăriilor și serviciile de utilitate publică de care ne lovim zilnic, reușește să strângă un onorabil 53%, alături de Poliție cu 55%.

Dar la nivel central, prăbușirea este totală. Parlamentul abia atinge 24%, Guvernul captează doar 26%, iar Justiția se afundă la 20%. Nici instituția prezidențială nu stă mai bine, cu un scor de 31%.

RecomandariCiolacu îl acuză pe Bolojan de dezastru economic. Cifrele INS arată o scădere de 1,5%

Iar în privința persoanelor, clasamentul încrederii este condus de Călin Georgescu (32%), urmat de Nicușor Dan (31%), Ilie Bolojan (25%) și George Simion (23%). Traian Băsescu, Cristian Popescu Piedone și Sorin Grindeanu gravitează în jurul pragului de 21%. La polul opus, cu cele mai mari cote de neîncredere, se află Hunor Kelemen, Diana Șoșoacă și Dominic Fritz.

Decizia privind modul în care vor fi gestionate aceste nemulțumiri revine viitorului legislativ. Rămâne însă o dilemă administrativă majoră pentru următoarele luni. Cum va putea un viitor executiv, susținut de partide în care doar 30% dintre români mai au multă sau foarte multă încredere, să impună eventuale măsuri fiscale de austeritate fără a declanșa o criză socială de proporții?