Decizia de la Bruxelles care costa Ucraina un miliard de euro. Ce se întâmplă pe piață otelului

Decizia Comisiei Europene de a reduce cu aproape jumătate cota de import pentru oțel lovește direct în capacitatea de finanțare a Kievului, generând un deficit estimat la un miliard de euro din exporturi. Începând cu 1 iulie, o tăiere de 47% a volumelor acceptate pe piața comunitară va fi însoțită de o suprataxă de 50% pentru orice depășire a acestui plafon.

Dincolo de cifre, miza reală a acestui act administrativ este supraviețuirea financiară a industriei grele dintr-un stat aflat în război, pusă în balanță cu protejarea locurilor de muncă din Uniunea Europeană. Până la urmă, cineva trebuie să plătească prețul supraproducției globale.

Așa cum s-a întâmplat în anii trecuți cu embargoul temporar pe piața cerealelor, reglementările comerciale uniforme generează inevitabil victime colaterale. Măsura a fost convenită la începutul acestui an, sub presiunea unor state membre precum Franța, Spania și Polonia. Aceste guverne au cerut o intervenție fermă împotriva excesului de oțel de pe piață, un dezechilibru provocat în mare parte de supraproducția masivă a Chinei, care a dus deja la pierderea a zeci de mii de locuri de muncă în fabricile europene.

RecomandariDecizia luată după demiterea lui Ilie Bolojan. Criza politică va costa 100 de miliarde de lei

Ce înseamnă concret pentru exporturile Kievului

Iar regulile Organizației Mondiale a Comerțului sunt stricte. Cota redusă trebuie să se aplice tuturor partenerilor comerciali ai blocului comunitar, inclusiv Ucrainei, deși țara beneficiază teoretic de un acord de liber schimb cu Bruxelles-ul. E drept că situația pare paradoxală la prima vedere. Cum protejezi un stat pe care îl ajuți militar, dar căruia îi blochezi principala sursă de venit industrial?

O analiză detaliată publicată recent de Mediafax arată că producătorii ucraineni sunt în pragul disperării din cauza acestor noi bariere comerciale.

„Vor distruge complet orice posibilitate ca firmele ucrainene să livreze pe piața europeană.” – Oleksandr Vodoviz, șeful cabinetului directorului general al Metinvest

Compania siderurgică pe care o reprezintă asigură peste jumătate din exporturile de oțel ale țării către piața europeană.

RecomandariDecizie majoră la Bruxelles. Se deblochează împrumutul de 90 de miliarde de euro pentru Ucraina

Cifrele negocierilor de la Geneva

Și totuși, Comisia Europeană are o marjă de manevră în modul cum împarte noua cotă globală între partenerii comerciali. Executivul comunitar a transmis oficial că „va ține cont de situația dificilă a Ucrainei” și că statul va primi o cotă proprie, care îi va garanta exporturile, „deși la un nivel mai mic decât în anii trecuți”.

Negocierile sunt în plină desfășurare.

RecomandariAnunț de ultimă oră de la Bruxelles. Se deblochează 90 de miliarde de euro pentru Ucraina

În primele discuții de la Geneva de luna trecută, Comisia a propus pentru Kiev o cotă bilaterală fără taxe vamale de doar 713.000 de tone. Dar matematica este necruțătoare. Anul trecut, Ucraina a exportat 2,65 milioane de tone de oțel către Uniunea Europeană, aceasta fiind principala sa piață de desfacere. O tăiere de aproximativ 70% față de volumele din anul precedent se traduce direct într-o gaură bugetară uriașă.

Lipsa alternativelor comerciale

Numai că opțiunile de avarie lipsesc cu desăvârșire în acest moment. Oficialii ucraineni recunosc că nu au la dispoziție piețe alternative rapide pentru a redirecționa oțelul respins de europeni pe alte continente.

„Ne uităm la piețe diferite, dar pe acele piețe sunt rușii, Turcia, iar ei au electricitate de zece ori mai ieftină decât noi și nu sunt bombardați în fiecare zi. Nu vedem nicio posibilitate de a concura cu ei pe piețele lor principale. Piața noastră principală a fost întotdeauna Europa.” – Oleksandr Vodoviz, reprezentant Metinvest

Decizia finală privind alocarea exactă a cotelor bilaterale trebuie formalizată până la intrarea în vigoare a mecanismului, pe 1 iulie. Până atunci, rămâne neclar cum va reuși Comisia Europeană să împace normele stricte ale comerțului internațional cu necesitatea urgentă de a menține pe linia de plutire economia unui stat complet dependent de exporturile sale industriale.