BNR avertizează – un nou șoc petrolier după ce Qatar pierde 17% din producția de gaz
Un avertisment serios vine de la vârful Băncii Naționale a României. Leonardo Badea, prim-viceguvernatorul BNR, analizează un nou șoc pe piețele energetice, declanșat de evenimente grave în Orientul Mijlociu, care diferă fundamental de crizele petroliere din trecut. Miza este uriașă, iar efectele s-ar putea resimți la nivel global.
Pagube de 20 de miliarde de dolari
Totul pornește de la o situație critică în Qatar, unul dintre giganții mondiali ai gazului natural lichefiat (LNG). Citându-l pe directorul executiv al QatarEnergy, Saad al-Kaabi, prim-viceguvernatorul BNR arată că „atacurile atribuite Iranului au scos din funcțiune aproximativ 17% din capacitatea de export de gaz natural lichefiat (LNG) a Qatarului”. Impactul financiar este, devastator.
Vorbim despre „pierderi anuale estimate la circa 20 de miliarde de dolari și punând în pericol livrările către Europa și Asia”.
Infrastructură critică, scoasă din uz ani buni
Dincolo de cifre, problema reală stă în avariile fizice suferite de infrastructura de producție. E drept că nu e doar o chestiune de bani. Potrivit lui Badea, „două dintre cele 14 instalații de lichefiere a gazului, precum și una dintre cele două unități de transformare a gazului în combustibili lichizi au fost avariate în urma unor atacuri fără precedent”.
Consecințele se vor întinde pe ani de zile. Iar asta schimbă complet datele problemei. „Din acest motiv, o capacitate de producție de aproximativ 12,8 milioane de tone de LNG pe an va rămâne indisponibilă pentru o perioadă estimată între trei și cinci ani”, explică expertul BNR.
Trei până la cinci ani.
Diferența față de crizele din anii ’70
V-ați gândit vreodată cum funcționau vechile șocuri petroliere? Leonardo Badea face o paralelă clară cu istoria pentru a sublinia noutatea situației actuale. El amintește că, în trecut, lucrurile stăteau puțin diferit. „Dacă urmărim modelul evolutiv care a urmat anilor ’70, se poate observa cum deciziile OPEC privind ajustarea voluntară a nivelului producției de hidrocarburi și evoluția cotațiilor acestora au avut potențialul de a genera fluctuații semnificative pe piețele financiare, cu efecte de runda a doua asupra economiei globale”.
Numai că acum nu mai vorbim de decizii voluntare. „Apare însă un element nou – prin afectarea capacității de producție și perturbarea rutelor de distribuție, însăși viabilitatea producției statelor din Orientul Mijlociu este alterată.” nu e o strategie, ci o distrugere fizică a capacității de a produce.
Revine OPEC la politicile de cartel?
Aici apare marea întrebare, care ar putea reconfigura întreaga piață energetică. Cum vor reacționa statele afectate pentru a-și acoperi pierderile colosale și costurile de reconstrucție? Badea lansează o ipoteză îngrijorătoare, care ne aduce aminte de tacticile dure din trecut.
„Astfel, ne putem întreba dacă pentru a compensa pierderile financiare și afectarea fizică a infrastructurilor de extracție, procesare și livrare a petrolului și a derivatelor acestuia, statele din Orientul Mijlociu vor recurge din nou la politici de tip cartel. Similare celor din anii ’70, cu scopul implicit de a menține la niveluri ridicate cotațiile petrolului și ale gazului, pentru a recupera pierderile și a putea finanța refacerea infrastructurii”.
