Ce trebuie să afle medicul anestezist înainte de operație pentru a alege medicamentele potrivite pacientului

Înaintea unei operații cu anestezie generală, pacientul trebuie să comunice bolile, tratamentele și reacțiile la anesteziile anterioare, pentru ca medicul să aleagă substanțele potrivite și să evalueze riscurile. Pregătirea include și întoarcerea acasă: după procedură, timp de 24 de ore sunt contraindicate conducerea mașinii, folosirea utilajelor și consumul de alcool.

• 6-8 ore înainte de operație: intervalul minim indicat pentru oprirea alimentației, care trebuie confirmat cu echipa medicală.
• Cel puțin 2 ore înainte de operație: reperul indicat pentru oprirea lichidelor; instrucțiunile aplicabile intervenției se stabilesc cu medicul.
• 1-2 săptămâni înainte de procedură: intervalul pentru întreruperea suplimentelor din plante, conform indicațiilor personalului medical.
• Cel puțin 24 de ore înainte de procedură: termenul recomandat pentru oprirea medicamentelor pentru disfuncția erectilă, după comunicarea utilizării lor și clarificarea indicației individuale.
• 2 săptămâni înainte de procedură: perioada recomandată pentru evitarea fumatului; renunțarea chiar și cu o zi înainte poate ajuta inima și plămânii.

La consult se discută bolile, alergiile și toate substanțele folosite

Potrivit MedLife, consultul preanestezic este obligatoriu înainte de orice tip de anestezie. Medicul anestezist folosește istoricul personal, antecedentele din familie și rezultatele investigațiilor pentru a stabili opțiunea potrivită intervenției și stării pacientului.

Informațiile necesare la această întâlnire includ.

• Alergiile cunoscute la medicamente, inclusiv la substanțele folosite pentru anestezie. Acestea influențează alegerea anestezicelor și a variantelor de înlocuire.
• Lista actualizată a medicamentelor, vitaminelor și suplimentelor luate în mod obișnuit. Unele pot interacționa cu anestezicele sau pot crește riscul de complicații.
• Bolile cronice de inimă, plămâni sau rinichi, tensiunea arterială crescută, diabetul și accidentele vasculare suferite în trecut.
• Apneea în somn, adică episoadele de oprire a respirației în timpul somnului, și obezitatea.
• Fumatul, alcoolismul și consumul excesiv, în trecut, de alcool sau substanțe halucinogene. Aceste substanțe pot interfera cu anestezicele.
• Greața și vărsăturile intense după o anestezie precedentă. Medicul poate decide administrarea unor antiemetice, medicamente împotriva greței și vărsăturilor, în timpul intervenției sau imediat după.
• Istoricul personal ori familial de hipertermie malignă. Potrivit Catena, această reacție rară și periculoasă poate provoca febră și contracții musculare în timpul operației; cunoașterea antecedentelor permite evitarea substanțelor care o pot declanșa.

Factorii de risc trebuie evaluați împreună cu intervenția chirurgicală. Bolile și obiceiurile pacientului pot influența atât desfășurarea operației, cât și administrarea anesteziei.

Tratamentele obișnuite primesc instrucțiuni separate

Pacientul cu o boală cronică trebuie să discute ce tratament continuă și ce tratament întrerupe înainte de operație. Termenele pentru suplimente și medicamente se aplică potrivit indicațiilor primite pentru cazul său.

Unele medicamente pentru tensiunea arterială pot fi administrate cu o înghițitură de apă, dar numai conform instrucțiunilor personalului medical. Lista prezentată la consult trebuie să includă și produsele din plante, precum și medicamentele pentru disfuncția erectilă, deoarece acestea au recomandări distincte de întrerupere.

În etapa de preanestezie, înaintea intervenției, pacientului i se poate administra un medicament pentru calm, precum midazolamul. Scopul este ca acesta să fie într-o stare cât mai bună pentru operație.

Investigațiile completează istoricul medical

Evaluarea preanestezică include analize de sânge precum hemograma, glicemia, testele de coagulare și stabilirea grupei sangvine, alături de o electrocardiogramă și un control pulmonar. Rezultatele sunt analizate împreună cu antecedentele pacientului și ale familiei.

Pe baza consultului, anestezistul stabilește tipul de anestezie și medicamentele administrate. Alergiile cunoscute și tratamentul bolilor cronice intră în această decizie înaintea intervenției.

Pauza de mâncare și lichide se stabilește înaintea operației

Pacientul trebuie să clarifice cu echipa medicală ora exactă până la care poate mânca și bea. Reperele generale de repaus alimentar nu înlocuiesc instrucțiunile pentru intervenția programată.

În timpul anesteziei generale, reflexul de înghițire dispare. Conținutul stomacului sau lichidele se pot întoarce și pot ajunge în plămâni, iar pauza de alimentație urmărește prevenirea acestui lucru.

În cazul operațiilor de urgență, golirea stomacului înaintea anesteziei este o măsură descrisă pentru reducerea aceluiași risc.

Tipul de anestezie depinde de intervenție

Anestezia generală induce pierderea conștienței și a sensibilității la durere prin medicamente administrate intravenos sau prin inhalare. Substanțele folosite produc și relaxare musculară, iar pacientul nu își amintește intervenția.

Este folosită în special pentru operații complexe, inclusiv cele care durează peste două ore, presupun pierderi semnificative de sânge, necesită menținerea pacientului la temperaturi scăzute sau afectează respirația. Intervențiile la nivelul abdomenului ori toracelui pot necesita această abordare.

Anestezia locală amorțește o zonă mică, de exemplu pentru o biopsie cutanată sau o operație de cataractă, iar pacientul rămâne treaz. Anestezia regională blochează durerea într-o regiune mai mare, precum un membru; epidurala folosită la naștere este un exemplu.

Sedarea produce relaxare și somn, însă pacientul poate fi trezit dacă este necesar și poate să nu își amintească procedura. Este utilizată, între altele, la îndepărtarea molarilor de minte, cateterismul cardiac și unele colonoscopii. În funcție de caz, poate fi asociată cu anestezia regională.

Respirația și funcțiile vitale sunt supravegheate permanent

Anestezia generală poate fi realizată și fără intubare. Introducerea unui tub în trahee poate deveni necesară când respirația trebuie susținută, inclusiv atunci când relaxantele musculare puternice paralizează mușchii respiratori.

Medicul anestezist rămâne alături de pacient pe durata intervenției, urmărește tensiunea arterială, oxigenul din sânge, pulsul și ritmul cardiac și ajustează medicamentele. Tot el identifică și gestionează reacțiile alergice sau modificările funcțiilor vitale.

Au fost documentate cazuri de revenire a conștienței în timpul anesteziei. Monitorizarea undelor cerebrale poate fi folosită în special când există antecedente de consum excesiv de substanțe care interferează cu anestezicele, pentru ca medicul să observe modificările și să ajusteze administrarea.

În anumite intervenții se poate monta și un cateter epidural, un tub subțire prin care se administrează medicamente pentru controlul durerii după operație. Durata anesteziei depinde de complexitatea intervenției și poate varia de la câteva minute până la zece ore.

Reacțiile de după trezire au durate diferite

După oprirea anesteziei, pacientul este monitorizat îndeaproape mai multe ore. Trezirea poate fi mai rapidă sau mai lentă, iar confuzia poate persista diferit de la o persoană la alta.

Reacțiile care pot apărea după anestezia generală includ.

• Greață și vărsături, care pot persista de la câteva ore până la 2-4 zile. Antecedentele unor reacții intense sunt importante pentru alegerea medicației preventive.
• Dureri de cap legate de medicamentele administrate, care pot dura câteva ore și pentru care se pot administra medicamente de calmare.
• Disconfort în gât, răgușeală sau pierderea temporară a vocii după intubare. Răgușeala poate dura una sau două zile.
• Somnolență, confuzie ori o stare de euforie, cu râs necontrolat sau afirmații fără sens. Euforia provocată de substanțele administrate poate persista câteva ore.
• Amețeli, tendință de scădere a tensiunii și senzație de leșin, dificultăți la urinare sau disconfort abdominal legat de modificarea mișcărilor intestinale.

La persoanele în vârstă, delirul postoperator poate provoca episoade de confuzie care apar și dispar timp de aproximativ o săptămână. Unele persoane pot avea probleme de memorie de durată mai mare.

Potrivit MedLife, anestezia generală nu scurtează viața și nu omoară neuronii. Efectul descris este asupra conexiunilor dintre neuroni.

Există și complicații rare, inclusiv leziuni ale nervilor, care pot produce durere, amorțeală sau slăbiciune temporară ori permanentă. Riscul individual, inclusiv cel al complicațiilor grave, este evaluat de medic în funcție de istoricul medical și de analize.

Riscurile anesteziei, inclusiv decesul, sunt extrem de rare, potrivit MedLife.

Externarea presupune însoțitor și indicații pentru recuperare

După intervenții mai puțin complexe, externarea poate fi posibilă la aproximativ o zi de la anestezia generală. Pacientul trebuie condus acasă de altcineva și are nevoie de odihnă pentru restul zilei; aceeași organizare este recomandată după anestezie regională sau sedare.

Acasă se iau numai medicamentele și suplimentele aprobate de medic. Alimentația se reia treptat, cu apă în primele ore, urmată de alimente ușoare, precum iaurtul și supa strecurată, conform indicațiilor postoperatorii.

Anestezia generală se poate repeta atunci când este necesară, fără un număr maxim prestabilit de proceduri. Fiecare intervenție necesită însă evaluarea medicului, iar la copii și adulți se folosesc aceleași principii, cu doze diferite de anestezic.