Cercetătorii au creat gheața fierbinte. Cum e posibil și la ce ne ajută?
În contextul cercetărilor, Gheața fierbinte există acum, cu ajutorul oamenilor de știință.
Nu toată gheața este la fel. Forma solidă a apei se prezintă în mai mult de o duzină de structuri diferite – uneori mai mult, alteori mai puțin cristaline, în funcție de condițiile de presiune și temperatură din mediu.
Astfel, gheaţa superionică este o formă cristalină specială, jumătate solidă, jumătate lichidă și este conductoare electric. Existența sa a fost prezisă pe baza diferitelor modele și a fost deja observată de mai multe ori în condiții extreme de laborator.
În cazul noilor rezultate se oferă o altă piesă a puzzle-ului în spectrul manifestărilor apei. Ele pot ajuta, de asemenea, la explicarea câmpurilor magnetice neobișnuite ale planetelor Uranus și Neptun, care conțin multă apă.
Gheața fierbinte ne ajută să descoperim mai multe despre alte planete
O echipă de oameni de ştiinţă din SUA a reuşit să creeze gheaţa fierbinte, sau apa superionică, care există pe alte planete.
Gheaţa fierbinte există pe planete gigant precum Uranus şi Neptun. Pe Terra, primele teorii despre acest tip de gheaţă datează din anii 1990.
Totuşi, pe o planetă mică precum a noastră, fenomenul a fost foarte greu de explorat într-un mod durabil. Condiţiile necesare pentru ca apa să ia această formă sunt greu de îndeplinit în laborator.
Ca referință, în anul 2019, oamenii de ştiinţă au reuşit acest lucru, dar numai pentru o miliardime de secundă.
În conformitatea revistei stiinţifice Nature Physics, o echipă de la Laboratorul Naţional Argonne, unul dintre cele mai mari din Statele Unite, a reuşit să producă apă superionică, de data aceasta suficient de mult timp pentru a o putea studia.
Cercetătorii au obţinut acest rezultat plasând apă într-o celulă de nicovală cu diamant şi apoi încălzind-o cu raze X.
Cu ajutorul acestei descoperiri ne-ar putea ajuta să înţelegem mai bine giganţii de gheaţă şi cum funcţionează aceştia. Experimentul lărgește, practice, orizonturile felului în care privim nucleele unor planete îndepărtate.
Oamenii de știință susțin că miezul unor planete precum Neptun și Uranus constă în apă, în proporție de 65%, plus amoniac și metan. Această nouă stare a apei face ca afirmația să fie din ce în ce mai credibilă.
