Copiii supradotați ar putea fi diagnosticați eronat cu ADHD
Un număr semnificativ de copii ar putea fi diagnosticați incorect cu ADHD (Attention Deficit Hyperactivity Disorder), atrag atenția specialiștii. În cadrul unui articol publicat în English.elpais, acești copii ar putea avea, de fapt, un potențial intelectual ridicat, neînțeles de sistemul educațional.
Numărul diagnosticelor de ADHD a crescut, iar specialiștii avertizează asupra riscului de a confunda această tulburare cu abilitățile cognitive superioare.
Potențial intelectual ridicat, neînțeles de sistemul educațional
Specialiștii consideră că problema principală este rapiditatea cu care se pune diagnosticul, nu neapărat medicamentația. Un diagnostic rapid poate avea efecte negative asupra copiilor, transmițând mesajul că „e ceva în neregulă cu tine, ia pastile”, conform sursei citate.
Adesea, profesorii sunt primii care observă comportamente deviante, dar nu sunt întotdeauna pregătiți să identifice un copil supradotat.
Profesorii pot interpreta greșit anumite comportamente din lipsă de pregătire adecvată. Un elev care se plictisește poate fi considerat neatent, iar unul care pune întrebări neobișnuite poate fi etichetat drept obraznic. Tocmai calitățile care ar indica un potențial intelectual ridicat sunt percepute ca simptome ale unei probleme.
Lipsa de înțelegere, etichetare eronată
Psihologii Juan E. Jiménez și Ceferino Artiles susțin că lipsa de înțelegere a dezvoltării cognitive avansate duce la etichetarea greșită a copiilor supradotați. Comportamentele adaptative, specifice talentului, sunt considerate manifestări patologice, creând un cerc vicios în care copilul este cel care are de pierdut.
Astfel, „Această lipsă de înțelegere a dezvoltării cognitive avansate duce la etichetarea greșită. Comportamentele adaptative, specifice talentului, ajung să fie considerate manifestări patologice”, au explicat psihologii Juan E. Jiménez și Ceferino Artiles.
Care sunt particularitățile creierului supradotat?
Creierele supradotate procesează informația rapid, iar atenția este extrem de selectivă. Copiii se pot concentra intens asupra unui subiect care îi interesează, dar se pot deconecta rapid de activitățile monotone. Aceasta este o diferență importantă față de copiii cu ADHD, unde atenția nu este legată de motivație sau complexitatea sarcinii.
Gândirea divergentă a copiilor supradotați îi determină să pună întrebări aparent fără legătură cu lecția sau să aibă idei creative spontane. Aceste comportamente pot fi confundate cu impulsivitatea. Hipersensibilitatea emoțională, manifestată prin reacții intense la nedreptate, poate părea impulsivă, dar reflectă o profunzime emoțională rar întâlnită.
Care sunt simptomele care se suprapun
Un studiu din 2020 al Centrului Ayalga, specializat în psihologie și educație, a analizat funcțiile executive ale copiilor supradotați. Concluziile au indicat că multe dintre dificultățile acestor copii sunt similare cu simptomele ADHD. Studiul a demonstrat o suprapunere semnificativă între comportamentele copiilor supradotați și cele ale copiilor cu ADHD.
Din datele studiului, copiii supradotați pot fi neliniștiți, impulsivi și pot avea dificultăți în a-și controla emoțiile. Ei se pot ridica din bancă, pot vorbi fără a fi întrebați și pot avea dificultăți în a înțelege impactul acțiunilor lor asupra celorlalți.
De asemenea, se pot simți inconfortabil în situații noi, pot rămâne blocați pe o singură problemă și pot accepta greu soluții alternative.
Studiul a arătat că acești copii pot avea dificultăți în a-și aminti informații simple, pot estima greșit timpul necesar pentru o temă, pot avea probleme cu organizarea ideilor în scris și pot fi copleșiți de sarcini lungi. Execuția sarcinilor poate fi neglijentă, cu scris urât, greșeli din neatenție și uitarea temelor acasă.
Ce declanşază decalajul ritmurilor?
Cauza principală a acestor comportamente este diferită. În cazul copiilor supradotați, nu este vorba despre un deficit structural, ci despre un decalaj între ritmul interior și cel impus de lumea din jur. Acest decalaj poate provoca frustrare și manifestări comportamentale similare cu cele ale ADHD.
Care sunt consecințele unui diagnostic eronat?
Un diagnostic greșit are consecințe grave. Pe lângă medicamentele inutile, care pot afecta dezvoltarea creierului, există și o rană emoțională profundă. Mulți adolescenți supradotați ajung la terapie convinși că ei sunt problema. Potențialul lor este sufocat, motivația dispare, iar șansa de a le adapta mediul educațional este pierdută.
Astfel, „O mulțime de adolescenți supradotați ajung la terapie convinși că ei sunt problema”, se arată în articolul din English.elpais.
O evaluare mai atentă duce la un diagnostic corect
Specialiștii recomandă o evaluare mai atentă, nu renunțarea la diagnosticare. Este esențial să se facă distincția între un deficit real și o simplă diferență de funcționare. Trebuie analizat dacă neatenția apare în toate contextele sau doar în anumite situații, dacă agitația este cauzată de curiozitate sau de incapacitatea de autocontrol.
Provocarea este de a diagnostica mai bine, nu de a pune mai multe sau mai puține etichete. Atunci când o capacitate intelectuală superioară este tratată ca o boală, mesajul transmis copilului este devastator: „Nu e în regulă să fii așa cum ești”. Acest mesaj poate avea un impact negativ pe termen lung asupra stimei de sine și a dezvoltării personale.
În concluzie, Centrul Ayalga este o instituție specializată în psihologie și educație, care se concentrează pe înțelegerea și sprijinirea copiilor cu potențial intelectual ridicat. Prin studii și cercetări, centrul contribuie la o mai bună înțelegere a nevoilor specifice ale acestor copii și la dezvoltarea unor strategii de diagnostic și intervenție mai eficiente.
