Criza apei din Teheran este un avertisment pentru o planeta însetată
Capitala Iranului, Teheran, locuită de aproximativ 15 milioane de persoane, se confruntă cu una dintre cele mai severe crize ale apei din ultimele decenii. Președintele Masoud Pezeshkian a lansat un avertisment dur, subliniind că lipsa precipitațiilor ar putea duce la evacuarea orașului. Acest scenariu devine tot mai plauzibil pe măsură ce rezervele majore de apă funcționează la doar 11% din capacitatea lor totală.
Problemele critice ale rezervoarelor de apă
În prezent, cele cinci baraje principale care asigură alimentarea cu apă a Teheranului au ajuns la niveluri alarmant de scăzute.
-Barajul Latyan, situat la mai puțin de 25 de kilometri de zona urbană, are un nivel de umplere de 9%.
-Barajul Amir Kabir, cel mai mare ca dimensiune, operează la doar 8% din capacitate.
Din informaţiile lui Mohsen Ardakani, care conduce Autoritatea Provincială pentru Apă și Canalizare din Teheran, cel mai mare rezervor de apă conține în aceste momente doar 14 milioane de metri cubi, o scădere dramatică comparativ cu cei 86 de milioane de metri cubi măsurați în aceeași perioadă a anului precedent.
Lipsa precipitațiilor ar putea determina o raționalizare strictă a apei, urmată, în ultima instanță, de evacuarea capitalei.
Efectul persistenței secetei
Iranul se confruntă cu al șaselea an consecutiv de secetă. Pentru anul hidrologic încheiat în luna septembrie 2025, precipitațiile s-au redus cu 81% față de media istorică.
Amir AghaKouchak, profesor la Universitatea din California, Irvine, a subliniat că nivelurile de apă continuă să scadă într-o perioadă în care ar trebui să se regenereze. La Mashhad, al doilea cel mai mare oraș al Iranului, rezervoarele au scăzut sub pragul critic de 3%. Trei din cele patru baraje dedicate alimentării acestui oraș nu mai sunt funcționale.
Falimentul hidric devine o nouă terminologie pentru o criză cronică
În opinia sa, Kaveh Madani, lider al Institutului pentru Apă, Mediu și Sănătate al Universității Națiunilor Unite, a descris situația actuală drept „faliment hidric”. Acest termen evidențiază un consum de apă care depășește ritmul de aprovizionare, ducând la epuizarea ireversibilă a resurselor.
Iranul exploatează intensiv resursele de apă superficială și subterană, un proces nesustenabil în condițiile actuale. Criza hidrologică din Iran nu este un simplu fenomen temporar, ci o catastrofă persistentă cu efecte pe termen lung.
Cauzele sunt multiple, dincolo de secetă
Rădăcina problemelor de apă ale Iranului este complexă și depășește simpla lipsă de precipitații. Decenii de exploatare excesivă, infrastructura învechită, construirea agresivă de baraje, gestionarea deficitară și acuzațiile de corupție au exacerbat criza.
Concret, din anul 1979, suprafața agricolă irigată s-a dublat, culturile intensive ca orezul consumând majoritatea resurselor de apă. Industria petrolieră și cea a gazelor naturale, dezvoltate în zone aride și semi-aride, accentuează vulnerabilitatea hidrologică a națiunii.
Un fenomen global de proporții
Practic, criza din Teheran reflectă probleme globale similare. Din informaţiile Națiunilor Unite, mai mult de 2 miliarde de oameni trăiesc în regiuni cu resurse de apă insuficiente. În anul 2025, jumătate din populația planetei locuiesc în zone afectate de deficit hidric.
Institutul Mondial pentru Resurse estimează că 25 de națiuni, locuite de un sfert din populația globală, se confruntă anual cu un stres hidric extrem.
Populația urbană afectată de lipsa apei va crește dramatic de la 933 milioane în anul2016 la 1,69-2,37 miliarde în anul 2050. India este proiectată pentru a avea cea mai mare creștere a populației în zone cu deficit de apă, influențând politicile globale de gestionare a resurselor.
Intervențiile imediate și soluțiile pe termen lung
În acest sens, repararea infrastructurii defectuoase este esențială. În Teheran, 35% din apă se pierde dintr-un sistem de conducte avariat. Irigarea prin picurare în agricultură, desalinizarea și reutilizarea apei uzate pot servi drept soluții eficace.
Astfel, Singapore și Las Vegas sunt exemple de succes în gestionarea eficientă a apei. Institutul Mondial pentru Resurse sugerează că soluționarea globală a problemelor legate de apă ar costa aproximativ 1% din PIB-ul mondial.
