Criza din Iran lovește Germania cu pierderi de 40 de miliarde de euro
Războiul din Orientul Mijlociu a aruncat prețul petrolului la aproape 120 de dolari pe baril, dublu față de începutul anului 2026, și a blocat rute vitale de aprovizionare prin Strâmtoarea Ormuz. Industriile europene, deja slăbite de pandemie și conflictul din Ucraina, funcționează în regim de avarie, iar simbolul acestei crize a devenit o companie germană de familie, veche de 165 de ani.
O firmă de 165 de ani, la ananghie
Gechem, o firmă chimică germană fondată în 1861, a ajuns în centrul furtunii. Proprietara Martina Nighswonger organizează ședințe zilnice de criză și a înghețat complet angajările. Iar pentru prima dată în două decenii, nu mai exclude posibilitatea unor reduceri de personal. Două proiecte de investiții de milioane de euro, o mașină de îmbuteliat și extinderea centralei solare, sunt acum suspendate. Prețul acidului sulfamic, o materie primă esențială pentru ei, a explodat cu o cincime, ceea ce înseamnă un cost suplimentar pentru Gechem de 300.000 până la 400.000 de euro doar anul acesta.
„Nu există nicio pauză. În fiecare an, profiturile scad puțin, iar în cele din urmă dispar”, a declarat Nighswonger.
Germania riscă pierderi colosale
Situația de la Gechem este, din păcate, doar un exemplu. La nivel național, lucrurile stau și mai prost. Institutul Economic German estimează că economia germană ar putea pierde 40 de miliarde de euro în doi ani dacă petrolul se menține la 100 de dolari pe baril. V-ați gândit vreodată ce înseamnă asta pentru firmele mici și mijlocii? Ei bine, 24.064 de companii, majoritatea din această categorie, au depus deja cereri de insolvență în Germania în 2025. Este cel mai mare număr înregistrat din 2014.
Pe lângă asta, Germania are deja cele mai ridicate prețuri angro la energie electrică din lume – 132 de dolari pe megawatt-oră, față de numai 48 de dolari în SUA.
O diferență uriașă.
Giganții chimiei europene, în alertă
Presiunea se resimte pe tot lanțul valoric al sectorului chimic european, o industrie evaluată la 635 de miliarde de euro. Marii jucători iau deja măsuri disperate. BASF a majorat unele prețuri cu peste 30%. Lanxess a anunțat tăierea a 550 de locuri de muncă și creșteri imediate de prețuri, în timp ce Henkel semnalează scumpiri indirecte ale materiilor prime. Stai puțin, cum adică indirecte? Asta înseamnă că prețul final la raft va fi și mai mare.
„Companiile noastre funcționează în regim de criză totală”, a declarat fără ocolișuri Wolfgang Grosse Entrup, directorul asociației germane a industriei chimice VCI.
De la LEGO la oțel, nimeni nu scapă
Efectul de domino se extinde rapid în afara industriei chimice. În Danemarca, CEO-ul LEGO, Niels Christiansen, a vorbit despre „volatilitate” ca fiind cel mai mare dușman al oricărei planificări. În Franța, producătorul de țevi Elydan se confruntă cu situații de forță majoră din partea furnizorilor asiatici care, pur și simplu, nu mai pot livra materii prime. În Suedia, compania Dometic și-a retras dividendul, iar Thyssenkrupp Steel Europe, al doilea cel mai mare producător de oțel de pe continent (un colos industrial, pe bune), avertizează că o creștere susținută a prețurilor la gaz îi va afecta grav costurile de producție.
Guvernele, cu mâinile legate?
Analiștii avertizează că dacă prețul petrolului urcă spre 130 de dolari pe baril, riscul de insolvență crește exponențial în sectoarele metalurgic și chimic. Numai că, spre deosebire de criza energetică din 2022, guvernele europene au acum o marjă fiscală mult mai redusă pentru a proteja industria cu subvenții masive.
Perspectiva este sumbră, iar soluțiile par departe. „Competitivitatea Europei depinde de îmbunătățirea aprovizionării cu energie sigură și accesibilă”, a avertizat Karl Pettersen, codirector la Scope Ratings.
