De ce este atât de zgomotos un RMN și ce trebuie să știe toți pacienții

Oricine a făcut un RMN cunoaște zgomotele puternice, ca niște lovituri, care umplu camera de investigație. Zumzetul și bătăile constante fac dificilă sarcina de a sta nemișcat, dar aceste sunete au o explicație tehnică precisă și nu reprezintă un motiv de îngrijorare.

Ele sunt, de fapt, dovada că aparatul funcționează corect.

Cum se obțin imaginile medicale

Imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) este o tehnică avansată care nu folosește radiații, spre deosebire de o radiografie. Scanerele RMN funcționează cu ajutorul unor câmpuri magnetice puternice și a undelor radio, profitând de faptul că organismul uman este compus în mare parte din apă. Apa conține atomi de hidrogen, iar tehnologia IRM se bazează exact pe proprietățile acestora pentru a crea hărți detaliate ale țesuturilor interne.

În interiorul aparatului, un câmp magnetic extrem de puternic aliniază nucleele încărcate pozitiv ale atomilor de hidrogen din corp într-o singură direcție, similar acelor unei busole. Apoi, aparatul emite unde radio care perturbă această aliniere, forțând atomii să vibreze și să absoarbă energie. Când undele radio sunt oprite, nucleele revin la poziția inițială și eliberează energia pe care au absorbit-o anterior.

Antene speciale măsoară această eliberare de energie, care variază în funcție de tipul de țesut. Un computer procesează aceste semnale și le transformă în imagini 3D precise ale zonei investigate.

Sursa zgomotului și soluțiile moderne

Dar de ce este procesul atât de zgomotos? Sunetele de bătăi și zumzet apar din cauza comutării extrem de rapide a câmpurilor magnetice, numite gradienți, și a undelor radio. Această activare și dezactivare în succesiune rapidă provoacă vibrații puternice în structura fizică a aparatului, pe care pacientul le percepe ca pe niște lovituri ritmice.

Pentru a reduce disconfortul, pacienților li se oferă de obicei dopuri de urechi sau căști.

Mai exact, scanerele RMN mai noi sunt dotate cu programe software care permit o examinare vizibil mai silențioasă. Volumul zgomotelor tipice poate fi redus cu 20% până la 30%. Însă acest lucru vine uneori cu un mic compromis: un timp de scanare puțin mai lung și, în anumite cazuri, o calitate a imaginii oarecum redusă.

Pregătirea pentru investigație

Înainte de a intra în tubul RMN, pacienții trebuie să îndepărteze toate obiectele metalice, precum bijuterii, ceasuri sau ochelari, deoarece acestea pot interfera cu câmpul magnetic puternic și pot afecta calitatea imaginilor. Uneori, medicul injectează o substanță de contrast pentru a face anumite structuri, cum ar fi vasele de sânge sau zonele inflamate, mai vizibile.

Pacientul este apoi introdus într-un tub cu o lățime de aproximativ 60 până la 80 de centimetri, unde trebuie să stea complet nemișcat pe toată durata procedurii. Multe persoane, în special cele cu claustrofobie, consideră acest spațiu închis opresiv. Din acest motiv, li se oferă un buton de urgență pentru a putea comunica cu personalul medical, iar în cazuri severe se poate administra un sedativ, scrie t-online.de.

O examinare poate dura de la câteva minute până la o oră, în funcție de complexitatea zonei analizate. La final, imaginile obținute sunt evaluate de un medic radiolog, care transmite interpretarea către medicul curant.