În Roma, într-o bazilică un bust este atribuit lui Michelangelo de o cercetătoare
Un bust aflat într-o bazilică din Roma ar putea fi opera lui Michelangelo Buonarroti, după ce a fost considerat timp de secole lucrarea unui artist anonim. Descoperirea a fost anunțată de cercetătoarea independentă Valentina Salerno, potrivit Revista Ioana.
Anunțul reatribuirii
Reatribuirea a fost prezentată în cadrul conferinței „Il volto ritrovato” (Chipul redescoperit), desfășurată la Bazilica Sant’Agnese fuori le Mura, unde se află bustul. Până în prezent, lucrarea era catalogată drept un bust sculptural al unui artist anonim al școlii romane din secolul al XVI-lea.
Potrivit Adnkronos, reatribuirea bustului Hristos Mântuitorul vine după mai bine de zece ani de cercetare a Valentinei Salerno.
Salerno a explicat că teoria sa se bazează pe surse documentare coerente și verificabile. Ea a comparat testamente, corespondență, jurnale, cărți istorice, inventare notariale și înregistrări ale unor confraternități, datând din 1564 până în prezent. Cercetătoarea a reconstituit astfel parcursul istoric al operei, de la moartea artistului până la locația sa actuală.
Metoda de cercetare
Documentele au relevat mișcările, ascunzătorile și relocările bustului, care a fost trecut cu vederea din cauza erorilor de atribuire și a lacunelor documentare. Această investigație istorică a permis Valentinei Salerno să coreleze informațiile necesare pentru a susține ipoteza sa.
Un element important al cercetării este transformarea iconografică a feței. Se pare că lucrarea a evoluat de la un portret fizic la un chip sublimat al Mântuitorului, o practică frecventă în contextul devoțional al vremii. Această schimbare ar întări atribuirea și ar atesta funcția spirituală a operei.
Sprijin instituțional și comitet științific
Ordinul Canonicilor Regulari de la Lateran al Preasfântului Mântuitor, care administrează bazilica, a sprijinit cercetarea și a promovat crearea unui comitet științific internațional pentru a valida descoperirea. Cardinalul Mauro Gambetti, arhipreotul Bazilicii Sfântul Petru, a urmărit lucrările.
Studiul Valentinei Salerno, intitulat „Michelangelo în zilele din urmă”, a primit sprijinul profesorului Michele Rak. Importanța demersului a dus la formarea unui comitet științific de nivel înalt, format din experți de la instituții de prestigiu.
Componența comitetului științific
Din comitetul științific fac parte experți precum William Wallace de la Universitatea Washington din Saint Louis, Hugo Chapman de la British Museum, Barbara Jatta de la Muzeele Vaticanului, Cristina Acidini de la Academia de Arte din Florența, Alessandro Checchi de la Fundația Buonarroti și Pietro Zander, istoric al Fabricului Bazilicii Sfântul Petru.
Această echipă va analiza dovezile prezentate de Valentina Salerno și va oferi o evaluare independentă a atribuirii.
William Wallace este expert în arta renascentistă italiană, specializat în opera lui Michelangelo.
Hugo Chapman este curator la British Museum, cu experiență în sculptura europeană.
Barbara Jatta este directorul Muzeelor Vaticanului și o autoritate în domeniul artei sacre.
Cristina Acidini este președintele Academiei de Arte din Florența și specialistă în arta florentină din secolul al XVI-lea.
Alessandro Checchi este cercetător la Fundația Buonarroti, dedicată studiului operei lui Michelangelo.
Pietro Zander este istoric al Fabricului Bazilicii Sfântul Petru, cu o cunoaștere aprofundată a istoriei și artei Vaticanului.
Alte descoperiri ale cercetătoarei
Totodată, Valentina Salerno a mai dezvăluit că, prin cercetările sale, a identificat aproximativ douăzeci de lucrări ale lui Michelangelo care erau necunoscute sau aveau o atribuire incertă. Aceste descoperiri ar contesta varianta istoricului Giorgio Vasari, conform căreia Michelangelo și-a distrus o mare parte din opere înainte de moarte, și ar rescrie catalogul operelor târzii ale maestrului renascentist.
Giorgio Vasari, un contemporan al lui Michelangelo, a scris o biografie a artistului în care afirma că acesta și-a distrus multe dintre lucrările sale. Descoperirile Valentinei Salerno pun sub semnul întrebării această afirmație și sugerează că Michelangelo ar fi putut fi mai prolific decât se credea anterior.
