Leul românesc a cedat din nou teren în fața principalelor valute, într-o mișcare ce reflectă o combinație toxică de vulnerabilități interne cronice și presiuni externe tot mai accentuate. Cursul de referință anunțat de Banca Națională a României (BNR) pentru 12 februarie 2026 indică o depreciere clară: 5,0934 lei pentru un euro și 4,2881 lei pentru un dolar american. Aceste cifre nu sunt doar simple date statistice. Ele reprezintă un semnal de alarmă privind sănătatea economiei și aduc în prim-plan întrebări legitime despre viitorul puterii de cumpărare a fiecărui român.
Depășirea pragului de 5 lei pentru un euro nu mai este o noutate absolută, acest prag psihologic fiind atins în premieră în mai 2025, pe fondul unor turbulențe politice. Totuși, instalarea cursului în apropierea nivelului de 5,10 lei confirmă o tendință de slăbiciune structurală a monedei naționale. Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a admis încă de anul trecut că, în contextul ieșirilor de capital și al presiunilor de pe piață, era imposibil de apărat un curs sub pragul de 5 lei. Acum, realitatea confirmă acele evaluări. Vedem cum leul se îndepărtează de ancora psihologică, iar consecințele se vor propaga rapid în întreaga economie.
Dezechilibrele interne: o vulnerabilitate cronică
Pentru a înțelege de ce a ajuns leul aici, trebuie să privim dincolo de cifrele zilei. Problema fundamentală a României, care macină constant moneda națională, este reprezentată de deficitele gemene: cel bugetar și cel de cont curent. Practic, statul cheltuie mult mai mult decât încasează, iar țara, per ansamblu, importă mult mai mult decât exportă.
Deficitul bugetar, deși redus față de anii precedenți, rămâne la un nivel îngrijorător. Datele recente arătau un deficit de 7,7% din PIB pentru 2025, o cifră care, deși sub estimările inițiale, menține România într-o zonă de risc fiscal. Analiștii economici, precum Nicolaie Alexandru-Chidesciuc de la JP Morgan, estimează că ținta unui deficit de sub 6% din PIB în 2026 este realistă, dar avertizează că orice derapaj afectează direct credibilitatea țării și, implicit, costurile de finanțare. Această nevoie constantă a statului de a se împrumuta, atât de pe piața internă, cât și de pe cea externă, pune o presiune constantă pe leu.
Deficitul de cont curent, călcâiul lui Ahile
Mai grav, poate, este deficitul de cont curent, care s-a adâncit puternic în ultimii ani. Datele Eurostat pentru finalul anului 2025 plasau România pe primul loc în Uniunea Europeană la acest capitol, cu un minus de 8,3 miliarde de euro într-un singur trimestru. Acest dezechilibru arată o dependență masivă de importuri și o lipsă de competitivitate a produselor românești. După cum explică analistul economic Aurelian Dochia, problema este mai profundă și vine dintr-un dezechilibru structural între o rată de economisire foarte scăzută și un consum finanțat masiv din resurse externe, fie că vorbim de împrumuturi, fonduri europene sau investiții străine.
Acest model de creștere economică bazat pe consum din import nu este sustenabil. Când o țară cheltuie constant mai multă valută decât produce, moneda sa națională este supusă, inevitabil, unei presiuni de depreciere. Fluxul de investiții străine directe (ISD), deși a înregistrat o creștere a numărului de proiecte, a arătat o scădere a valorii totale în 2024 și 2025, conform datelor BNR și analizelor EY. Aceasta înseamnă că finanțarea deficitului extern prin capital stabil, pe termen lung, devine mai dificilă.
Furtuna de pe piețele externe
Slăbiciunile interne ale leului sunt amplificate de un context internațional complex. Deciziile marilor bănci centrale, Rezerva Federală Americană (FED) și Banca Centrală Europeană (BCE), au un impact direct asupra monedelor din piețele emergente, inclusiv România.
Puterea dolarului și politica FED
Dolarul american a traversat o perioadă de consolidare, alimentată de politica monetară a Rezervei Federale. Chiar dacă au apărut semnale privind o posibilă reducere a dobânzilor, orice menținere a unor rate ridicate în SUA face plasamentele în dolari mai atractive, atrăgând capital dinspre piețele mai riscante. Acest fenomen global pune presiune pe toate monedele, iar leul, deja vulnerabil, resimte șocul din plin. Cotația de 4,2881 lei pentru un dolar este o consecință directă a acestui raport de forțe pe plan global.
Deciziile de la Frankfurt și impactul asupra euro
În zona euro, Banca Centrală Europeană a adoptat o atitudine prudentă. După o perioadă de majorări, dobânzile au fost menținute la un nivel stabil, cu perspective de reducere treptată pe parcursul anului 2026. Totuși, inflația din zona euro, deși în scădere, rămâne un factor de monitorizat. Orice decizie a BCE de a menține o politică monetară mai strictă decât se anticipa poate întări moneda unică europeană în raport cu leul. Stabilitatea prețurilor este obiectivul principal al BCE, iar acest lucru înseamnă că nu vor ezita să acționeze, chiar dacă asta înseamnă un euro mai puternic.
Ce înseamnă pentru noi? De la rata la bancă la coșul de cumpărături
Dincolo de analizele macroeconomice, deprecierea leului are consecințe concrete și imediate pentru populație și companii. Impactul se simte în trei zone principale.
1. Rate mai mari la creditele în euro. Pentru sutele de mii de români care au credite imobiliare sau de consum contractate în moneda europeană, fiecare punct procentual de depreciere se traduce direct într-o rată lunară mai mare. O creștere de la, să zicem, 5,05 lei la 5,09 lei poate părea mică, dar adunată lună de lună, an de an, reprezintă o povară financiară suplimentară considerabilă.
2. Presiuni inflaționiste. Un leu mai slab scumpește automat toate produsele din import. Vorbim de carburanți, a căror preț la pompă este direct influențat de cotația dolarului, de electronice, electrocasnice, mașini, dar și de o mare parte din alimentele procesate care folosesc materii prime din afara țării. Aceste scumpiri se vor reflecta în rata inflației, care, deși pe un trend descendent, ar putea înregistra noi creșteri. BNR avertiza încă din noiembrie 2025 asupra riscurilor inflaționiste generate de liberalizarea prețului la gaze, programată pentru aprilie 2026. O depreciere a leului adaugă un nou strat de presiune pe prețuri.
3. Probleme pentru importatori, oportunități pentru exportatori. Companiile care se bazează pe importuri de materii prime, componente sau mărfuri vor avea costuri de achiziție mai mari, pe care, cel mai probabil, vor încerca să le transfere în prețul final plătit de consumator. În oglindă, exportatorii devin teoretic mai competitivi, produsele lor fiind mai ieftine în euro sau dolari. Dar acest avantaj este adesea anulat dacă și ei, la rândul lor, depind de componente sau materii prime din import.
Ce urmează? Perspective și prognoze
Privind spre viitor, analiștii financiari nu sunt optimiști. Sondajele realizate de Asociația CFA România indică o continuare a deprecierii, cu un curs ce ar putea depăși 5,20 lei pentru un euro în următoarele 12 luni. Alte prognoze merg chiar spre un nivel de 5,25 lei/euro în cursul anului 2026, argumentând că turbulențele politice din 2025 au împins cursul într-un nou interval de variație, deasupra pragului de 5 lei.
Banca Națională a României se află într-o poziție dificilă. Pe de o parte, are la dispoziție instrumente pentru a interveni și a tempera fluctuațiile, folosind rezervele valutare. Pe de altă parte, nu poate lupta la nesfârșit împotriva fundamentelor economice. Cum a subliniat în repetate rânduri analistul Laurian Lungu, principala problemă rămâne deficitul bugetar, iar riscul macroeconomic este determinat de rapiditatea cu care autoritățile reușesc să îl reducă prin măsuri realiste.
Cert e că politica de a menține un curs cvasistabil, cu care ne-am obișnuit în ultimii ani, devine tot mai greu de susținut în fața dezechilibrelor acumulate. Fără reforme structurale profunde, care să stimuleze producția internă, să crească exporturile și, mai ales, să aducă cheltuielile statului în linie cu veniturile reale, presiunea pe leu va continua. Iar factura pentru aceste dezechilibre, în cele din urmă, va fi plătită de noi toți, prin prețuri mai mari și o putere de cumpărare erodată.
