România importă masiv pește producția internă acoperă doar 13% din consum
România se confruntă cu un declin accentuat al producției de pește, atât din acvacultură, cât și din pescuitul de captură. Tendința este complet opusă celei globale, unde producția a explodat în ultimele decenii, forțând țara noastră să se bazeze masiv pe importuri pentru a satisface cererea internă. Datele agregate de Our World in Data, pe baza informațiilor de la FAO, Banca Mondială și Institutul Naţional de Statistică (INS), arată o dependență uriașă de peștele din străinătate.
Producția locală acoperă doar 13% din consumul național.
Pe fondul acestei prăbușiri, importurile anuale depășesc 100.000 de tone de pește și produse din pește, o cantitate de zece ori mai mare decât exporturile. Datele INS arată că românii au un consum relativ constant, de 6,4 – 6,5 kilograme pe cap de locuitor pe an. Asta înseamnă un necesar total de aproximativ 122.000 de tone anual, o cantitate pe care fermele și pescarii români nu o pot asigura nici pe departe. Factura pentru aceste importuri se apropie de 500 de milioane de euro anual.
Astfel, după orez, unde gradul de autoaprovizionare este de doar 8%, peștele reprezintă categoria agroalimentară de bază cu al doilea cel mai redus grad de acoperire din producția locală.
Prăbușirea acvaculturii și a pescuitului românesc
Evoluția producției interne este dramatică, mai ales în comparație cu perioada comunistă. În anii 1960, România producea 13.700 de tone de pește în acvacultură, iar la începutul anilor 1990 ajunsese să depășească 50.000 de tone. Însă în ultimele trei decenii, sectorul a intrat pe un trend descendent continuu. Producția a atins un minim de 8.000 de tone în 2014, a avut o revenire temporară la circa 13.000 de tone în 2015-2016, pentru ca în 2023 să coboare din nou la doar 11.200 de tone.
Nici pescuitul de captură nu stă mai bine.
Dacă în 1960, capturile însumau aproximativ 24.300 de tone, la finalul anilor 1990 acestea depășeau 200.000 de tone, în principal din Marea Neagră. Dar, în 2023, producția din pescuit a ajuns la un nivel infim de doar 6.613 tone. Declinul a fost cauzat de mai mulți factori, printre care vânzarea sau scoaterea din uz a unei mari părți din flotă, introducerea unor noi reguli și modificări legislative care au făcut activitatea tot mai puțin atractivă.
O tendință opusă celei globale
Situația din România contrastează puternic cu cea de la nivel mondial. În ultimii 50 de ani, populația lumii s-a dublat, consumul mediu de pește pe cap de locuitor s-a dublat, iar producția globală de pește și fructe de mare a crescut de patru ori. Creșterea a fost susținută aproape exclusiv de expansiunea acvaculturii, care a redus presiunea asupra stocurilor de pește sălbatic.
În prezent, producția din acvacultură a depășit-o pe cea din capturi. În 2023, la nivel mondial s-au produs 127 de milioane de tone de pește prin acvacultură, o creștere exponențială de la doar 2 milioane de tone în anii 1960. În același timp, capturile de pește sălbatic au stagnat de la începutul anilor 1990, ajungând la 88 de milioane de tone anul trecut.
În acest context, autoritățile de la București încearcă să găsească soluții pentru relansarea sectorului. Ministrul Agriculturii, Florin Barbu, a anunțat recent planuri pentru dezvoltarea acvaculturii românești. Mai exact, acesta a semnat un memorandum de înțelegere care vizează exportul mai multor produse agroalimentare în China, inclusiv din acest sector.
