Românii trăiesc 59 de ani sănătoși. Cum îți fură statul 10 ani din viață
Dacă ești român și ai acum 45 de ani, statistica spune că mai ai 14 ani de viață relativ sănătoasă în față. După aceea, urmează boli cronice, limitări de mișcare, tratamente lungi și, adesea, dependență de alții. Un italian de aceeași vârstă are în față 24 de ani de sănătate. Diferența nu e genetică. E sistemică.
Datele exacte: unde se află România în Europa
Potrivit datelor Eurostat, România are o speranță de viață sănătoasă de 59,2 ani, una dintre cele mai scăzute din Uniunea Europeană. Media UE este de 63,1 ani, deci suntem cu aproape 4 ani sub medie. Față de Italia, unde media depășește 69 de ani, decalajul este de 10 ani.
Bărbații români trăiesc în medie 59,4 ani fără probleme majore de sănătate. Femeile, 58,9 ani. Cifre care, puse lângă vârsta legală de pensionare (65 de ani pentru bărbați, 62,4 ani pentru femei), arată o realitate cruntă: muncești mulți ani după ce corpul tău a intrat deja în declin.
România are și cea mai scurtă durată de viață activă din UE: 32,7 ani, față de o medie europeană de 37,2 ani. Adică oamenii se pensionează mai devreme, nu pentru că s-au plictisit, ci pentru că sunt bolnavi.
De ce se întâmplă asta și ce are de-a face statul
Nu e vorba de alimentație sau de genetică. E vorba de sistem. Accesul la medicul de familie este teoretic universal în România. În practică, mulți oameni nu au medic de familie sau nu ajung la control preventiv ani de zile. Numărul consultațiilor la medicul de familie a scăzut constant în ultimul deceniu, tocmai în perioada în care bolile cronice au crescut cu aproximativ 10%.
Bolile cardiovasculare, diabetul și afecțiunile respiratorice sunt responsabile pentru o mortalitate în creștere. Rata mortalității provocate de aceste boli a crescut de la 743 de decese la 100.000 de locuitori în 2008 la 818 în 2023, potrivit datelor Institutului Național de Statistică analizate de Bucharest Center for Economy and Society.
Paradoxul pe care cercetătorii l-au observat e fascinant și îngrijorător în același timp: românii declară în sondaje că se simt sănătoși. Se consideră mai bine decât sunt în realitate. Între percepție și statisticile medicale există un abis.
Ce rol joacă sistemul de sănătate
România cheltuiește printre cei mai puțini bani pe sănătate din UE, raportat la PIB. Spitalele sunt aglomerate, medicii pleacă în afară, echipamentele de diagnostic lipsesc în multe județe. Dacă locuiești la țară sau într-un oraș mic, un consult la un specialist poate însemna o zi de drum și luni de așteptare.
Medicina preventivă practic nu există ca politică publică coerentă. Există campanii sporadice, programe de screening care pornesc și se opresc în funcție de buget, și o filosofie generală a sistemului care tratează bolile când devin grave, nu când pot fi prevenite.
Guvernul Bolojan a amânat, în OUG adoptată marți 25 februarie 2026, majorarea tarifelor în ambulatoriul de specialitate. Medicii din ambulatoriu au protestat, spunând că amânarea înseamnă o reducere efectivă a veniturilor cu 30%. Unii vor închide cabinetele. Adică mai puțini medici disponibili pentru consultații. Adică mai mulți oameni care nu ajung la medic. Adică mai mulți oameni care descoperă bolile târziu.
Ce poți face tu, concret, în sistemul ăsta
Nu poți schimba sistemul de sănătate prin voința proprie. Dar poți face câteva lucruri care, statistic, prelungesc numărul de ani sănătoși.
Cel mai important este accesul la diagnostic timpuriu. Controlul anual de sânge, tensiunea arterială, glicemia. Lucruri banale care în alte țări sunt rutinare și în România sunt ignorate ani la rând. Majoritatea bolilor cronice care îți reduc calitatea vieții după 60 de ani pot fi detectate și gestionate dacă sunt prinse devreme.
Al doilea factor este activitatea fizică. Datele arată că inactivitatea este unul din principalii factori care contribuie la declinul precoce al sănătății în România. Nu trebuie să alergi un maraton. Suficient este să mergi pe jos 30 de minute pe zi.
Al treilea, și poate cel mai important, este să nu aștepți ca statul să aibă grijă de tine. Nu pentru că nu ar trebui. Ar trebui. Dar datele din ultimii 20 de ani arată că nu o face. Și în timp ce politicienii se ceartă pe buget, pe concedieri și pe cine îl vrea premier pe Bolojan, tu trăiești. Sau nu trăiești cum ai putea.
59 de ani sănătoși față de 69 în Italia nu e o diferență de noroc. E o diferență de politici publice, de investiții în sănătate și de educație medicală. Lucruri pe care le poate schimba un stat care vrea. Problema e că statul nostru e ocupat cu altceva.
