Speranta noua pentru pacientii cu Alzheimer. Ce au descoperit cercetatorii despre inflamatia creierului

Cercetătorii de la University of Southern California (USC) au identificat compuși experimentali capabili să reducă inflamația cerebrală asociată cu boala Alzheimer. Ținta principală este o enzimă specifică din creier, iar descoperirea vizează în mod direct pacienții purtători ai genei APOE4, cel mai puternic factor de risc genetic cunoscut pentru această afecțiune.

Dincolo de detaliile tehnice de laborator, miza acestei descoperiri este una majoră pentru viitorul tratamentelor neurodegenerative. O intervenție medicamentoasă care să blocheze inflamația exact la acești pacienți cu risc ridicat ar putea schimba complet modul în care este gestionată declanșarea bolii. Practic, se deschide calea către o soluție preventivă și țintită acolo unde, în prezent, opțiunile medicale sunt extrem de limitate.

Mecanismul ascuns din spatele bolii

În contextul eșecurilor repetate din ultimele decenii privind tratarea bolii Alzheimer, atenția științifică s-a mutat treptat către controlul inflamației cerebrale. Echipa de la USC a legat activitatea crescută a unei enzime numite fosfolipaza A2 dependentă de calciu (cPLA2) de riscul de Alzheimer la persoanele care poartă gena APOE4. Deși mulți purtători ai acestei gene nu dezvoltă niciodată boala, cei cu o activitate mai mare a cPLA2 au fost mult mai predispuși să o facă.

RecomandariAlertă sanitară majoră în Italia. Ce au descoperit medicii la pacienții întorși din Africa

Numai că enzima respectivă susține, și și funcționarea sănătoasă a creierului. Cum să o oprești doar pe jumătate fără să provoci alte daune majore?

Aici intervine noutatea semnalată într-o analiză publicată recent de Sciencedaily, care explică procesul complex de selecție a noilor compuși. Cercetătorii au fost nevoiți să găsească o modalitate de a reduce activitatea dăunătoare a cPLA2 fără a opri complet enzima.

„În acest studiu, am identificat compuși care acționează selectiv asupra cPLA2, cu efecte minime asupra enzimelor PLA2 înrudite care sunt importante pentru funcția celulară normală. În modelele bazate pe celule și animale, activitatea cPLA2 a fost redusă la concentrații scăzute, indicând faptul că compușii sunt puternici în sistemele relevante pentru creier.” – Hussein Yassine, directorul Centrului pentru Sănătatea Personalizată a Creierului de la Keck School of Medicine a USC

Filtrarea a miliarde de molecule

Iar lucrurile nu s-au oprit la o simplă observație în eprubetă. Pentru a căuta potențiale tratamente, echipa a folosit metode de screening computațional la scară largă pentru a evalua miliarde de molecule posibile. Au fost prioritizați compușii capabili să vizeze selectiv cPLA2 și să rămână activi în condiții biologice relevante.

RecomandariSecretul pensionarilor care sfidează bătrânețea. Ce au descoperit cercetătorii după 25 de ani

Până la urmă, bariera hematoencefalică blochează și distruge multe medicamente promițătoare înainte ca acestea să ajungă la creier. E drept că identificarea unor molecule suficient de mici pentru a traversa această barieră a reprezentat o provocare uriașă pentru farmacologul Stan Louie și echipa sa.

Cifrele și testele vorbesc de la sine.

RecomandariCercetătorii germani au descoperit o metodă de a inversa simptomele demenței

Un singur inhibitor cPLA2 a apărut ca principal candidat, după ce a redus cu succes activarea dăunătoare a enzimei în celulele creierului uman expuse la condiții de stres legate de Alzheimer. În studiile pe șoareci, compusul a traversat bariera hematoencefalică și a influențat direct căile neuroinflamatorii.

„Scopul nostru este să aflăm dacă vizarea inflamației poate modifica riscul de Alzheimer – în special la purtătorii APOE4. Această etapă următoare nu se concentrează pe promisiuni, ci pe determinarea atentă a faptului dacă modularea acestei căi este sigură, fezabilă și, până la urma semnificativă pentru boala umană.” – Hussein Yassine, directorul Centrului pentru Sănătatea Personalizată a Creierului de la Keck School of Medicine a USC

Faza următoare a cercetării se mută acum dincolo de modelele animale și simulările pe calculator. Testele clinice aprofundate vor trebui să demonstreze clar dacă această modulare a inflamației este sigură pentru administrarea umană și dacă poate bloca efectiv declanșarea bolii la pacienții vulnerabili.