SUA și Iran au un acord-cadru pentru pace. Traficul prin Strâmtoarea Ormuz se reia și petrolul scade cu 4%

Statele Unite și Iran au ajuns la un acord-cadru care prevede oprirea operațiunilor militare, reluarea traficului prin Strâmtoarea Ormuz și deschiderea unor negocieri asupra programului nuclear iranian, cu o semnare oficială programată vineri, în Elveția. Anunțul marchează cel mai important progres diplomatic de la începutul războiului declanșat la sfârșitul lunii februarie.

Mai precis, Secretariatul Consiliului Suprem de Securitate Națională al Iranului a transmis că războiul și operațiunile militare se vor încheia definitiv începând de luni seară, iar redeschiderea Strâmtorii Ormuz va începe de vineri. Pentru piețe, efectul s-a văzut imediat: contractele futures pentru petrolul Brent au scăzut cu aproximativ 4% în primele tranzacții de luni, iar cotațiile West Texas Intermediate au coborât cu peste 4,6%, după săptămâni în care închiderea rutei a împins în sus temerile privind aprovizionarea.

Miza trece dincolo de diplomație. Strâmtoarea Ormuz este una dintre rutele-cheie pentru transportul de petrol și gaze naturale, iar redeschiderea ei poate reduce presiunea asupra costurilor energetice la nivel global. Pentru Europa, care urmărește deja securitatea aprovizionării după șocurile energetice din ultimii ani, semnalul contează. Numai că ieftinirea petrolului pe burse nu înseamnă automat și imediat scăderi la pompă sau o revenire instantanee a fluxurilor logistice.

Donald Trump, președintele american, a anunțat pe platforma Truth Social că „Acordul cu Republica Islamică Iran este acum finalizat”. În același mesaj, el a transmis: „Nave ale lumii, porniți motoarele. Lăsați petrolul să curgă!”

Redeschiderea Ormuz calmează piețele, dar fluxurile nu revin peste noapte

Scăderea de 4% a Brent și reculul de peste 4,6% al West Texas Intermediate arată că investitorii au evaluat imediat un risc mai mic de blocaj energetic. Dar specialiștii avertizează că deschiderea formală a rutei și revenirea efectivă a transporturilor sunt două lucruri diferite.

Daniel Evans, director global pentru cercetare în domeniul combustibililor și rafinării la S&P Global Energy, a explicat că reluarea activității va cere timp:

„Va dura ceva timp până când oamenii se vor simți confortabil și până când va exista o asigurare… în special pentru a-i determina pe oameni să se angajeze pe teren pentru a reporni unele dintre aceste active.”

Iar Alan Gelder, vicepreședinte senior la Wood Mackenzie, a arătat că unele zone vor recupera mai greu decât altele:

„Dar locuri precum Irakul ar putea fi mult mai dificile, deoarece au avut o perioadă de restricții mult mai mare, câmpurile lor sunt mai dificile… ar putea dura aproximativ un an până când își vor reveni.”

Asta înseamnă că efectul pozitiv pentru consumatori și companii depinde nu doar de acord, ci și de ritmul în care navele, porturile și operatorii revin la un regim normal de lucru. Daniel Sternoff, cercetător senior la Centrul pentru Politică Energetică Globală al Universității Columbia, a rezumat cea mai mare necunoscută: „Nu știm ce înseamnă «deschis» sau care va fi viteza de evacuare a materialului prins.”

Negocierile decisive încep abia acum, iar problema uraniului rămâne nerezolvată

Documentul anunțat acum este doar o primă etapă. Ministrul adjunct de externe al Iranului, Kazem Gharibabadi, a spus că în următoarele 60 de zile ar urma negocieri suplimentare privind ridicarea sancțiunilor și viitorul programului nuclear iranian. Aici se află și partea cea mai sensibilă a acordului.

Un oficial american a declarat că obiectivul final al negocierilor este dezmembrarea programului nuclear iranian și eliminarea stocurilor de uraniu puternic îmbogățit. Partea iraniană susține însă că proiectul permite diluarea uraniului îmbogățit pe teritoriul național și reafirmă că Iranul nu urmărește dezvoltarea unei arme nucleare.

Conform Capital, Iranul deține peste 400 de kilograme de uraniu cu un grad de puritate apropiat de cel necesar producerii unei arme nucleare. Tocmai de aceea, soarta acestor stocuri și mecanismele de verificare internațională rămân printre cele mai dificile puncte din perioada de armistițiu. Datele disponibile până acum nu arată textul complet al memorandumului și nici procedurile exacte de control.

Criticii acordului spun că tocmai această lipsă de garanții poate transforma armistițiul într-o concesie riscantă. Matthew Miller, fost purtător de cuvânt al Departamentului de Stat din administrația Biden, a avertizat că „Nu avem nicio garanție că programul nuclear va fi vreodată abordat, dar Iranul a arătat lumii că poate lua ostatică economia globală și poate obține ceva în schimb de la SUA.”

Pakistanul a mediat înțelegerea, iar Israelul nu a reacționat încă

Premierul Pakistanului, Shehbaz Sharif, a anunțat public acordul-cadru înaintea confirmărilor oficiale și a susținut că negocierile mediate de Islamabad au dus la încheierea înțelegerii. El a descris documentul drept unul care prevede „încetarea imediată și permanentă a operațiunilor militare pe toate fronturile, inclusiv în Liban”.

Israelul nu a reacționat imediat la anunț. Autoritățile israeliene precizaseră anterior că nu sunt parte la negocieri. În privința premierului Benjamin Netanyahu, informația că ar fi fost informat de Donald Trump într-o convorbire telefonică duminică nu este confirmată oficial.

Aici este una dintre marile mize politice ale acordului. Dacă Iranul obține, în etapele următoare, relaxarea sancțiunilor sau chiar deblocarea unor active, fără reguli clare privind uraniul îmbogățit, presiunea asupra relației dintre Washington și aliații săi din regiune va crește. Proiectul de acord ar putea include deblocarea unor active iraniene în valoare de 25 de miliarde de dolari, dar acest punct nu este confirmat.

Congresul SUA și summitul G7 pot schimba raportul de forțe din jurul acordului

În Statele Unite, acordul nu se oprește la semnătura diplomatică. Lindsey Graham, senator republican, a amintit că „Conform legislației noastre, orice acord nuclear cu Iranul va fi trimis Congresului pentru revizuire și vot. Felicitări tuturor pentru că ne-ați adus în acest punct.” Cu alte cuvinte, partea nucleară poate deveni rapid o dispută politică internă la Washington.

Și liderii G7 discută subiectul chiar de luni, la summitul de la Evian, în Franța. Președintele francez Emmanuel Macron a anunțat că agenda va include redeschiderea pe termen lung a Strâmtorii Ormuz, securitatea aprovizionării cu energie și diversificarea rutelor energetice din Orientul Mijlociu.

„Obiectivul va fi de a vedea consecințele acestui acord, sprijinul pentru Liban, redeschiderea Strâmtorii Ormuz pe termen lung și, desigur, încheierea unui acord privind programul nuclear și cel balistic din Iran.”

Vineri, în Elveția, este programată semnarea oficială a memorandumului, iar în următoarele 60 de zile ar urma negocierile asupra sancțiunilor și programului nuclear iranian.