Trei scenarii pentru creșterea salariului minim
Guvernul analizează trei opțiuni pentru ajustarea salariului minim pe economie, fiecare prevăzând o creștere uniformă de 7,2%, dar cu implementarea unor mecanisme de ajustare.
„Am căutat o soluție de creștere care să se bazeze pe date economice obiective. Ne dorim ca această ajustare să fie fundamentată pe indicatori economici clari, care să reflecte realitățile economice și să îndeplinească obiectivul de creștere. În ultimii cinci ani, nu a existat o regulă clară, ci s-a acționat în funcție de voința guvernului. Consider că majorarea salariului minim ar trebui să se bazeze pe elemente precum profitabilitatea companiilor… În ultimii ani, politica economică a fost orientată spre stimularea consumului prin creșterea artificială a cererii, fără o bază solidă în creșterea volumului de produse și servicii pe piața internă,” a declarat premierul Ludovic Orban.
Primul scenariu propune o creștere a salariului minim brut, având în vedere rata anuală a inflației din octombrie 2019 (3,4%) și creșterea reală a productivității muncii pe angajat din 2018 (3,7%), conform datelor Eurostat. Aceasta ar însemna o majorare de 7,2%, de la 2080 lei la 2230 lei.
Această abordare asigură sustenabilitatea salariului minim, având în vedere atât componenta de productivitate, cât și menținerea puterii de cumpărare prin ajustarea la inflație.
Al doilea scenariu include aceleași date de bază ca primul, dar introduce un mecanism de corecție în funcție de evoluția economică. Dacă diferența dintre creșterea economică estimată pentru anul în care se aplică majorarea și cea din anul precedent este de +/- 0,5 puncte procentuale, coeficientul de creștere va fi 0%. Dacă diferența depășește 0,5 puncte procentuale, dar rămâne sub 1,5 puncte, se va ajusta proporțional, fără a depăși 1 punct procentual. În cazul unei diferențe mai mari de 2 puncte procentuale, ajustarea va fi negociată, fără a depăși 2 puncte procentuale.
Prin această metodă, se asigură nu doar sustenabilitatea și creșterea puterii de cumpărare, ci se evită și deteriorarea situației economice a firmelor din cauza unor costuri suplimentare nesustenabile, în cazul unei încetiniri bruste a PIB-ului. De asemenea, se creează oportunități pentru angajați de a beneficia de o accelerare a PIB-ului în anul în care se decide majorarea.
În cel de-al treilea scenariu, se iau în considerare aceleași date de bază, dar se introduce un mecanism de corecție bazat pe rata șomajului. Coeficientul de corecție va fi un procent din diferența dintre rata efectivă și „rata naturală” a șomajului, negociată cu partenerii sociali.
„Rata naturală” a șomajului se referă la NAWRU (non-accelerating wages rate of unemployment), estimată conform metodologiei comune a statelor membre UE, iar rata efectivă a șomajului se va calcula conform metodologiei BIM11.
Această abordare, pe lângă sustenabilitate și creșterea puterii de cumpărare, ia în considerare și ciclul economic, contribuind la atenuarea excesului de cerere prin analiza situației de pe piața muncii. Dacă rata șomajului efectiv scade sub nivelul natural, creșterea salariului minim va fi diminuată, ceea ce va reduce presiunile inflaționiste și va atenua excesul de cerere, dacă este cazul.
O rată a șomajului efectiv mai mare decât cea naturală justifică necesitatea unei creșteri a salariului minim pentru a stimula angajarea și a reduce șomajul.
Mecanismul de corecție funcționează și ca un stabilizator pe piața muncii. Pentru anul următor, acest mecanism nu va fi aplicat, deoarece creșterea PIB-ului pentru 2020 este estimată la 4,1%, comparativ cu 4,0% pentru 2019.
Guvernul a subliniat că, în ultimii trei ani, majorarea salariului minim brut a dus la creșterea costului unitar al forței de muncă și la scăderea profitabilității în sectoarele de producție de bunuri de consum. Această tendință continuă și în acest an. În prima jumătate a anului 2019, creșterea reală a costului forței de muncă a fost de 10,6%, în timp ce productivitatea a crescut cu 4,7%. Deși ecartul s-a redus, acesta arată că stabilirea salariului minim fără a lua în considerare indicatori economici relevanți poate crea dezechilibre între muncă și capital.
Dacă creșterea reală a productivității este sub cea a costului forței de muncă, companiile vor fi tentate să transfere costurile către consumatori pentru a evita scăderea profitului sau să își ajusteze costurile, ceea ce este mai puțin probabil pe termen scurt. În general, trebuie menționat că, atunci când creșterea reală a costului forței de muncă depășește creșterea reală a productivității, prețurile pe piață vor crește, ceea ce va compensa salariile în termeni reali.
Sursa: Financiarul.ro.
Sursa: Aici
