Imaginează-ți o bombă cu ceas în propriul corp. Mii de români o au, dar nu știu. Numele ei: anevrism de aortă abdominală. Poate crește ani în șir. Fără durere. Fără semne. Până cedează, scrie Digi24.
Din fericire, medicina are un răspuns, o procedură minim invazivă numită EVAR care poate opri dezastrul înainte să se întâmple, o opțiune despre care am aflat detalii de la Dr. Rodica Niculescu, medic primar cardiologie cu competență în cardiologie invazivă și intervențională, într-un material susținut de SANADOR și publicat de Digi24.
Ce este, de fapt, „bomba cu ceas” din abdomen?
Gândește-te la aortă, cel mai mare vas de sânge, ca la o magistrală a corpului. Anevrismul e ca o umflătură, un balon apărut pe un segment slăbit al acestei magistrale, de obicei în abdomen. Marea problemă e că totul se petrece în tăcere. Fără niciun avertisment. „Anevrismul de aortă abdominală poate evolua mult timp fără simptome, iar riscul major apare atunci când dimensiunea și fragilitatea peretelui vascular cresc progresiv”, ne lămurește Dr. Rodica Niculescu. Pe măsură ce „balonul” se umflă, presiunea pe peretele vasului devine uriașă. La un moment dat, se poate rupe. Iar o ruptură este, de cele mai multe ori, o catastrofă.
EVAR: Cum se dezamorsează riscul fără o operație clasică
Și aici intră în scenă tehnologia. EVAR (Endovascular Aneurysm Repair) schimbă complet regulile jocului, eliminând nevoia unei operații deschise, cu bisturiu și recuperare lungă. Cum funcționează? Medicii lucrează din interiorul vaselor de sânge. „Prin EVAR se introduce, de regulă prin arterele femurale, o endoproteză care exclude sacul anevrismal din circulație, reducând riscul de ruptură”, explică medicul cardiolog. Mai simplu spus, printr-o incizie minusculă în zona inghinală, specialiștii introduc un stent acoperit cu material sintetic. Îl ghidează până la anevrism, îl expandează, și gata. S-a creat un nou tunel, sigur, pentru sânge. Zona slăbită e izolată, presiunea dispare. Pericolul a fost anihilat.
Nu toți pacienții sunt candidați. Cine beneficiază de intervenție?
Atenție, însă. Nu oricine e candidat pentru EVAR. Decizia e complexă și se ia în echipă: cardiologi intervenționiști, chirurgi vasculari, radiologi. Toți analizează cazul. Totul se învârte în jurul stării pacientului și, mai ales, a formei anevrismului. „Indicația pentru EVAR depinde de dimensiunea anevrismului, de rata de creștere și de particularitățile anatomice”, punctează Dr. Niculescu. Succesul stă într-o planificare la milimetru, bazată pe imagistică avansată. De ce atâta pregătire? Pentru că, după cum spune medicul, „în cardiologia intervențională, selecția cazurilor și planificarea preprocedurală sunt la fel de importante ca execuția tehnică, pentru a minimiza riscurile”. Fiecare intervenție este, practic, un costum făcut pe măsură pentru pacient.
Viața după EVAR: Recuperare rapidă, dar vigilență pe termen lung
Probabil cel mai mare câștig al procedurii EVAR este recuperarea. Spitalizarea e mai scurtă. Întoarcerea la viața de zi cu zi e mult mai rapidă comparativ cu operația clasică. Dar povestea nu se termină odată cu externarea. Supravegherea devine noul normal. „Monitorizarea imagistică postprocedurală este obligatorie, deoarece pot apărea endoleak-uri sau migrarea endoprotezei”, avertizează specialistul. Ce înseamnă asta? Pot apărea mici scurgeri de sânge înapoi în sacul anevrismal sau proteza se poate mișca din loc. Sunt complicații rare, dar reale. De aceea, controalele periodice sunt sfinte. E un preț mic de plătit pentru a trăi fără frica unei bombe cu ceas în abdomen.
