Urmele de pe 18 cranii susțin ipoteza sacrificării unor membri ai curții în Egiptul antic

O reexaminare a rămășițelor unor oameni îngropați lângă monumente funerare regale din Egipt a identificat leziuni potențial mortale pe 18 cranii. Rezultatul susține ipoteza că unii oameni care îi slujeau pe primii conducători egipteni ar fi fost sacrificați atunci când aceștia mureau.

Roselyn Campbell, autoarea studiului și cercetătoare la Purdue University, a reexaminat 46 de cranii păstrate în Duckworth Collections de la University of Cambridge. Rămășițele provin din morminte situate în jurul incintelor funerare ale regilor Djer și Djet și ale reginei Merneith. Cercetarea a apărut în revista Frontiers in Environmental Archaeology.

Leziunile indică lovituri produse în apropierea momentului morții

Printre traumatismele identificate se numără fracturi și, într-un caz, o rană provocată prin tăiere în zona ochiului. Campbell le interpretează ca leziuni produse în jurul momentului morții, nu ca deteriorări suferite de oase mult mai târziu.

În opinia cercetătoarei, forma fracturilor sugerează folosirea unor obiecte cu suprafață lată și plată, din lemn sau corn. O măciucă este o explicație mai puțin probabilă, deși această armă apare frecvent în arta egipteană antică, în scene în care regele victorios își lovește dușmanii.

Campbell consideră posibil ca unele persoane din anturajul regal să fi fost sacrificate, iar altele să fi avut o altă soartă. Interpretarea nu extinde automat concluzia la fiecare om îngropat lângă conducători: eșantionul este mic în raport cu populația inițială îngropată și nu se știe dacă este reprezentativ pentru toți oamenii din anturajul regal.

Mormintele curții au alimentat o dispută de peste un secol

Cimitirul regal Umm el-Qa’ab, aflat lângă Abydos, în Egipt, cuprinde morminte și incinte funerare ale conducătorilor Primei Dinastii. Cele mai vechi datează din jurul anului 3.000 î.Hr.

În jurul monumentelor regale se găsesc morminte atribuite unor persoane legate de curte, între care:

• doamne de la curte;
• purtători de sigiliu;
• inspectori;
• artizani.

Campbell observă o schimbare între domnii: Aha, primul conducător al dinastiei, pare să fi avut doar câteva înmormântări secundare, în timp ce succesorii săi au avut sute de asemenea morminte în jurul construcțiilor funerare.

Egiptologul englez Flinders Petrie a excavat mormintele oamenilor din anturajul regal în anii 1920. El le-a considerat dovezi ale sacrificiilor umane, interpretare acceptată ulterior de unii specialiști.

Petrie nu identificase însă traumatisme pe rămășițe și a avansat explicația îngropării de vii. Alți cercetători au propus moartea naturală, urmată de reînhumarea la Abydos după decesul conducătorului.

Campbell crede că Petrie ar fi putut vedea fracturile, dar le-ar fi confundat cu deteriorări ulterioare. Potrivit The Guardian, cercetătoarea a declarat publicației că noua cercetare este primul studiu care examinează traumatismele și cauza morții pe rămășițele umane provenite din aceste morminte.

Practica funerară pare să fi dispărut la începutul dinastiei următoare

Salima Ikram, profesoară la American University in Cairo, apreciază folosirea metodelor actuale riguroase pentru evaluarea rămășițelor, chiar dacă ipoteza sacrificării oamenilor din anturajul regal nu este nouă.

Ikram sugerează că unii ar fi putut considera viața eternă în serviciul regelui-zeu un privilegiu. Alții ar fi putut resimți teamă, împotrivire și dorința de a scăpa de această soartă.

Dr Dawn McCormack, egiptologă la Samford University din Alabama, amintește că sacrificii asemănătoare au existat în culturi și epoci diferite. Ea consideră plauzibil ca unii dintre oamenii de la situl egiptean să fi fost uciși violent și ca nu fiecare să fi acceptat ceea ce urma să i se întâmple.

Potrivit lui Campbell, numărul înmormântărilor secundare s-a redus repede, iar acestea par să fi dispărut odată cu începutul Dinastiei a II-a. Ikram precizează că, în practica funerară, oamenii au fost înlocuiți de statuete.