Din 2023, Ucraina recâștigă mai mult teritoriu decât pierde. Lipsa interceptoarelor Patriot rămâne miza critică
Ucraina a intrat într-o fază rară în ultimii ani ai războiului: de la începutul anului 2023, forțele sale au recâștigat mai mult teritoriu decât au pierdut, iar linia frontului a fost în mare parte stabilizată. Schimbarea vine pe fondul folosirii dronelor pentru a lovi logistica rusă și pentru a pune presiune simultan pe economia și armata Rusiei.
Dincolo de anunț, miza nu este doar militară. Dacă această tendință se menține, Kievul poate ajunge la summitul G7 cu un argument mai puternic pentru ajutor suplimentar din partea Occidentului. Numai că avantajul de pe front coexistă cu două vulnerabilități care pot frâna orice câștig: lipsa interceptoarelor Patriot și o rețea electrică descrisă ca fiind „paralizată” înaintea verii, când cererea de energie crește, iar atacurile asupra infrastructurii pot avea efecte imediate asupra populației și industriei.
Avantajul tactic al Kievului nu compensează lipsa de apărare antiaeriană
Pentru România, această combinație contează direct. Atacurile recurente cu drone rusești asupra infrastructurii ucrainene din apropierea Dunării și a frontierei române au creat deja presiuni de securitate și au activat mecanisme de supraveghere pe teritoriul românesc. Iar dacă infrastructura energetică ucraineană rămâne expusă, riscul nu se oprește la graniță: cresc presiunea regională, nevoia de coordonare în NATO și costurile de protecție pe flancul estic și la Marea Neagră.
Ucraina are, pentru prima dată după mai mulți ani, un bilanț teritorial pozitiv. Dar această evoluție nu înseamnă că echilibrul s-a rupt decisiv în favoarea Kievului. Deficitul global de interceptoare Patriot lovește exact în sistemul de protecție de care Ucraina are nevoie pentru orașe, infrastructură și noduri energetice. Fără aceste interceptoare, orice progres pe linia frontului poate fi erodat din spatele frontului, prin lovituri asupra rețelei electrice și a obiectivelor critice.
Și aici apare calculul politic mai larg. Kievul încearcă să transforme câștigurile tactice în capital diplomatic, înaintea unei posibile noi ofensive ruse. Scopul este clar: mai mult sprijin occidental, mai ales apărare antiaeriană și arme cu rază lungă, suficient cât Rusia să fie împinsă spre negocieri „cu bună credință”, nu doar spre reluarea presiunii militare.
Zelenski merge la G7 cu două mesaje, unul pentru aliați și unul pentru Putin
Volodimir Zelenski (președintele Ucrainei) și-a intensificat contactele cu Statele Unite și cu statele europene, în paralel cu apelurile publice și private către Vladimir Putin (președintele Rusiei) pentru discuții privind încheierea războiului. Formula este dublă: presiune militară și deschidere diplomatică. Pentru aliați, mesajul este că Ucraina încă poate schimba raportul de forțe. Pentru Moscova, mesajul este că războiul nu mai poate fi purtat ieftin și fără costuri crescânde.
Potrivit Politico, una dintre premisele acestei strategii este tocmai schimbarea de pe front, unde dronele ucrainene perturbă liniile de aprovizionare rusești și au devenit o unealtă de uzură economică și militară. Informațiile disponibile până acum nu detaliază exact ce sisteme sau ce tactici specifice au produs aceste „progrese tehnologice semnificative”, dar tabloul general este limpede: Kievul încearcă să compenseze lipsurile din apărarea clasică prin adaptare tehnologică și lovituri asupra logisticii adverse.
Dar această adaptare are o limită. Dronele pot încetini și scumpi efortul de război al Rusiei, însă nu pot înlocui protecția oferită de sistemele Patriot împotriva atacurilor aeriene asupra marilor orașe și a infrastructurii energetice. Pentru Europa de Est, inclusiv pentru statele de la Marea Neagră, diferența este practică: un front stabilizat reduce riscul de extindere a insecurității regionale, în timp ce o Ucraină vulnerabilă energetic înseamnă un vecin mai expus chiar înaintea sezonului cald.
Trump devine piesa politică pe care Kievul încearcă să o câștige
Calendarul diplomatic îl pune pe Donald Trump (președintele Statelor Unite) într-un loc central. La summitul G7 din Franța, el are programată o sesiune de lucru cu Volodimir Zelenski și întâlniri cu lideri din Orientul Mijlociu. Numai că atenția sa este trasă în altă direcție: Iranul.
Preocuparea Casei Albe legată de Iran, într-un moment în care sunt pe masă și discuții despre fonduri înghețate, programul nuclear și Strâmtoarea Hormuz, poate împinge Ucraina mai jos pe lista de priorități americane. Aici este vulnerabilitatea diplomatică a Kievului. Dacă summitul G7 nu produce un impuls clar pentru sprijin suplimentar, Ucraina intră în lunile următoare cu un front mai bun decât în trecut, dar cu aceleași goluri în apărarea antiaeriană și cu o infrastructură energetică fragilă.
Iar pentru România, consecința nu este abstractă. Stabilitatea frontierei estice și a spațiului Mării Negre depinde nu doar de ce se întâmplă pe câmpul de luptă, ci și de capacitatea Ucrainei de a-și ține în funcțiune rețeaua electrică și de a rezista valurilor de atacuri aeriene. O Ucraină care primește mai multe interceptoare și mai mult sprijin occidental împinge presiunea mai departe de granița României. O Ucraină lăsată cu lacune de apărare aduce această presiune mai aproape.
Summitul G7 din Franța include întâlnirea dintre Donald Trump și Volodimir Zelenski, de care Kievul leagă șansa de a obține sprijin suplimentar înaintea unei posibile noi ofensive ruse.
