Furtună într-un pahar cu apă: de ce a simțit ANAF nevoia să clarifice o lege neschimbată
Zvonurile din mediul de afaceri au forțat Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) să iasă public cu o clarificare. Una care, în esență, spune un lucru simplu: nu s-a schimbat nimic. Prevederile Codului de procedură fiscală privind declararea inactivității unei firme, inclusiv cele legate de un detaliu aparent minor, dar periculos, precum mandatul expirat al administratorului, au rămas aceleași. O furtună într-un pahar cu apă, s-ar putea spune. Dar agitația din jurul acestui subiect trădează o problemă mult mai adâncă și mai veche, anume relația cronic tensionată dintre stat și antreprenor, o relație marcată de neîncredere, birocrație excesivă și o teamă constantă de imprevizibil.
Comunicatul ANAF, emis joi, a venit să stingă un foc de paie. Informațiile care circulau sugerau o înăsprire a condițiilor, o nouă vânătoare de vrăjitoare birocratică. Realitatea, confirmată oficial, este că legea e aceeași. Doar că, poate, mulți au descoperit-o abia acum. Și ce au descoperit nu e deloc confortabil.
Ce spune, de fapt, legea? O reamintire necesară
Legea care stă la baza acestei discuții este, în principal, articolul 92 din Codul de procedură fiscală. Acesta stabilește clar și fără echivoc condițiile în care o firmă poate fi declarată inactivă fiscal. Nu este o decizie arbitrară a unui funcționar, ci o consecință a unor acțiuni sau, mai degrabă, a unor inacțiuni ale contribuabilului. Să le luăm pe rând.
O firmă poate ajunge pe lista neagră a inactivității dacă: nu își îndeplinește nicio obligație declarativă pe parcursul unui semestru calendaristic, se sustrage controalelor, nu funcționează la sediul social declarat, are inactivitatea temporară înscrisă la Registrul Comerțului, durata de funcționare a expirat, nu mai are organe statutare sau, punctul sensibil al discuției actuale, a expirat durata deținerii spațiului cu destinația de sediu social.
Mandatul expirat, o capcană birocratică veche de ani de zile
Problema mandatului de administrator care expiră nu este o noutate legislativă. Este o condiție care există de mult timp în Codul de procedură fiscală, la capitolul „societatea nu mai are organe statutare”. ANAF a ținut să precizeze că evaluarea valabilității acestor mandate nu intră în atribuțiile sale, ci în cele ale Oficiului Național al Registrului Comerțului (ONRC). Fiscul doar constată o realitate juridică: o firmă fără un administrator cu mandat valid este, practic, o firmă accefală, incapabilă să acționeze legal. Iar legea prevede că, după o notificare și un termen de 30 de zile pentru remedierea situației, firma este declarată inactivă.
Dar de ce ajung atât de mulți administratori în această situație? De multe ori, este vorba de simplă neglijență. În vârtejul activității de zi cu zi, prelungirea unui act la ONRC pare un detaliu minor. Alteori, este vorba de necunoașterea legii. Greu de crezut că toți antreprenorii, în special cei la început de drum, cunosc pe de rost toate subtilitățile Codului de procedură fiscală. Și aici apare prima fisură majoră în sistem: lipsa unei comunicări proactive și a unei educații financiare din partea statului, care preferă adesea rolul de colector și sancționator în detrimentul celui de partener și îndrumător.
Consecințele inactivității fiscale: moartea clinică a unei afaceri
A fi declarat inactiv fiscal nu este o simplă bifă într-un registru online. Este echivalentul unei morți clinice pentru o companie. Consecințele sunt imediate, brutale și se propagă în lanț, afectând întregul ecosistem de afaceri.
Prima și cea mai dureroasă lovitură este anularea codului de înregistrare în scopuri de TVA. Concret, firma inactivă este obligată să colecteze TVA pentru orice vânzare, dar nu mai are dreptul să deducă TVA-ul de la achizițiile pe care le face. Mai mult, partenerii de afaceri care cumpără bunuri sau servicii de la o firmă inactivă nu își pot deduce nici ei cheltuielile și nici TVA-ul aferent. Rezultatul? Nimeni nu mai vrea să lucreze cu tine. Devii un paria în lumea afacerilor. Orice contract devine un risc pentru partener, iar izolarea economică este aproape instantanee.
Ca și cum nu ar fi de ajuns, inactivitatea fiscală se înscrie în cazierul fiscal al firmei, dar și, atenție, în cel al reprezentanților legali din perioada respectivă. Un cazier fiscal pătat blochează orice operațiune viitoare la Registrul Comerțului, făcând aproape imposibilă înființarea unei noi afaceri sau preluarea unui rol de administrator în altă companie.
„Nerespectarea acestora poate duce la declararea ca firmă inactivă, pierderea codului de TVA, imposibilitatea de a deduce cheltuieli și chiar radierea societății de la Registrul Comerțului. Respectarea acestor obligații nu reprezintă doar o formalitate, ci o măsură esențială pentru protejarea afacerii împotriva riscurilor fiscale și administrative”, declara recent avocatul Radu Pavel, de la societatea Pavel, Mărgărit și Asociații.
De ce acum? Anatomia unei panici inutile
Dacă legea nu s-a schimbat, de ce a izbucnit această panică tocmai acum? Cel mai probabil, este o combinație de factori. Pe de o parte, există o tendință a ANAF de a comunica mai des pe teme de conformare, în contextul eforturilor de digitalizare și de creștere a colectării. Pe de altă parte, o serie de modificări fiscale reale, intrate în vigoare la începutul anului 2026, au creat un fundal de anxietate în mediul de afaceri.
O astfel de modificare, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2026, prevede că firmele pot fi declarate inactive și dacă nu depun situațiile financiare anuale timp de cinci luni de la termenul legal. Această nouă prevedere, menită să combată firmele „fantomă”, a fost intens mediatizată și, probabil, a determinat mulți antreprenori și contabili să revizuiască mai atent legislația, descoperind sau redescoperind și vechile capcane, precum cea a mandatului expirat.
Vedem aici cum o măsură legitimă a statului, aceea de a curăța evidențele de firme inactive folosite în scopuri frauduloase, se lovește de o realitate în care mii de firme oneste pot cădea victime ale propriei neglijențe sau ale complexității sistemului. Statisticile arată că problema este una de anvergură. Deși cifrele exacte fluctuează, numărul total de societăți active fiscal în România depășește 1,3 milioane, iar în anii trecuți, sute de mii de firme au fost declarate inactive.
Statul contra antreprenorului? O relație care trebuie resetată
Dincolo de detaliile tehnice ale articolului 92, acest episod scoate la lumină o problemă de fond. Relația dintre ANAF și contribuabil este încă una bazată pe suspiciune, nu pe parteneriat. Antreprenorii se plâng de birocrație, de impredictibilitate și de o atitudine adesea punitivă a inspectorilor fiscali. Șeful ANAF, Adrian Nica, recunoștea recent nevoia unei abordări diferite față de contribuabilul onest, admițând că uneori „structurile de control ajung să interpreteze abuziv anumite prevederi”.
Această percepție nu este nefondată. În timp ce statul cere conformare și digitalizare de la cea mai mică firmă, propria sa modernizare se lasă așteptată. Proiecte ample de digitalizare a ANAF, precum implementarea unui sistem informatic bazat pe Big Data, sunt încă în lucru, cu termene de operaționalizare estimate pentru a doua parte a anului 2026. Pare un paradox: statul, care încă se luptă cu propriile sisteme informatice, cere agilitate digitală perfectă de la un antreprenor dintr-o zonă rurală.
Și ce urmează? Clarificarea ANAF a fost un pas necesar. Dar nu rezolvă problemele de fond. Responsabilitatea este, în cele din urmă, partajată. Antreprenorii și administratorii de firme trebuie să înțeleagă că administrarea unei afaceri implică și o disciplină birocratică riguroasă; neglijența se plătește scump. Pe de altă parte, statul, prin ANAF, are datoria de a simplifica, de a educa și de a comunica. Un sistem fiscal predictibil și un dialog real ar putea preveni astfel de „furtuni” viitoare și ar transforma teama de Fisc într-un respect bazat pe corectitudine și transparență. Până atunci, fiecare comunicat de presă care clarifică o lege veche va fi doar un pansament aplicat pe o rană care refuză să se vindece.
