Negocierile SUA cu Iranul pot reduce riscul unei crize regionale. Ce este în joc pentru energie și securitate

Vicepreședintele Vance a ajuns sâmbătă în Elveția pentru o rundă de negocieri programată duminică, la stațiunea Bürgenstock, în încercarea de a deschide primul canal direct de discuție între SUA și Iran după summitul de la Islamabad din aprilie trecut. Pe agendă sunt două teme care se pot influența reciproc: programul nuclear iranian și încetarea focului în Liban.

Dincolo de anunț, miza practică a acestei întâlniri este dacă Washingtonul și Teheranul reușesc să pornească 60 de zile de discuții susținute, nu doar un contact punctual. Față de absența unor negocieri directe de acest tip de după aprilie anul trecut, reluarea dialogului schimbă mai ales nivelul de risc: un succes ar putea reduce presiunea militară din regiune și tensiunea de pe piețele energetice, iar un eșec ar lăsa deschisă calea unei crize mai ample.

Negocierile au loc chiar dacă Iranul a afirmat sâmbătă că ar închide Strâmtoarea Hormuz ca răspuns la încălcările încetării focului de către Israel în Liban. Pentru piețele internaționale, o astfel de amenințare contează imediat, fiindcă orice risc legat de Hormuz este urmărit ca posibil factor de scumpire a energiei. Pentru Europa, inclusiv pentru România, asta înseamnă presiune potențială pe costurile cu carburanții și transportul, dacă tensiunile ies din cadrul diplomatic.

Iar faptul că discuțiile nu se opresc la dosarul nuclear arată cât de mult încearcă Washingtonul să lege securitatea regională de un cadru mai larg de negociere. În acest caz, Libanul intră în ecuație nu ca temă separată, ci ca test al capacității părților de a respecta o încetare a focului și de a evita extinderea confruntării.

Americanii și iranienii vin cu echipe politice grele și cu mediatori regionali

Emisarii Casei Albe Steve Witkoff și Jared Kushner au sosit sâmbătă dimineață în Elveția. Din partea Iranului a ajuns o delegație condusă de Mohammad-Bagher Ghalibaf, președintele Parlamentului iranian, și Abbas Araghchi, ministrul de Externe.

La Bürgenstock sunt prezenți și prim-miniștrii Pakistanului și Qatarului, precum și generalul-șef al Pakistanului, în rol de mediatori. Cum datele publicate până acum nu detaliază formatul exact al medierii, se poate spune doar că aceste state încearcă să țină deschisă puntea de dialog între două părți cu o istorie lungă de neîncredere și blocaje.

Potrivit Axios, întâlnirea de duminică este gândită ca punct de pornire pentru 60 de zile de negocieri pe tema nucleară. Față de o simplă întrevedere exploratorie, formula aceasta sugerează un calendar minimal de lucru, chiar dacă nu există încă informații publice despre cerințele exacte puse pe masă de fiecare parte.

Vance a indicat, totuși, prioritățile americane. Vicepreședintele a spus că Washingtonul încearcă să obțină simultan mișcare în ambele dosare sensibile.

„Cred că sperăm să facem progrese în problema nucleară, să facem progrese în problema încetării focului în Liban. Acestea sunt cele două lucruri mari pe care cred că ne vom concentra.”

Miza negocierilor depășește o rundă diplomatică obișnuită

Disputa dintre SUA și Iran privind programul nuclear durează de ani buni și a trecut prin acordul JCPOA, din care administrația Trump s-a retras ulterior. Diferența față de o dispută tehnică obișnuită este că aici orice blocaj se transferă rapid în securitatea regională, în relația cu aliații Washingtonului și în costul energiei.

Dar există și o miză politică internă pentru administrația americană. Dacă aceste 60 de zile produc un canal de lucru stabil, Casa Albă poate susține că a redus riscul unei confruntări într-o zonă unde diplomația și forța militară s-au suprapus adesea. Dacă discuțiile se rup, costul nu va fi doar diplomatic, ci și de credibilitate pentru eficiența politicii externe americane.

Numai că premisele rămân fragile. Iranul a venit la masă după ce a invocat posibilitatea închiderii Strâmtorii Hormuz, iar contextul din Liban este deja tensionat prin acuzațiile privind încălcarea încetării focului de către Israel. Informațiile disponibile până acum nu precizează public ce formă ar lua o eventuală reacție americană dacă negocierile eșuează după cele 60 de zile.

Ce lipsește încă din tabloul public al negocierilor

Nu au fost anunțate în acest moment cerințele concrete ale SUA și Iranului, nici ce concesii ar fi dispusă fiecare parte să accepte. Nu sunt clare nici detaliile încălcărilor încetării focului în Liban invocate de Iran sâmbătă. Fără aceste elemente, șansele reale de succes pot fi evaluate doar prudent.

Și tocmai aici stă importanța primei runde din Elveția: nu atât într-un acord imediat, cât în testul de voință politică. Dacă părțile ies de la Bürgenstock cu un calendar de lucru și cu mediatorii validați de ambele tabere, tensiunea poate intra pe un culoar diplomatic. Dacă nu, amenințările legate de Hormuz și conflictul din Liban vor cântări mai mult decât formula negocierilor.

Prima rundă de discuții este programată pentru duminică, la Bürgenstock, după sosirea sâmbătă în Elveția a delegațiilor americană și iraniană, alături de mediatori din Pakistan și Qatar.