Oana Gheorghiu Statul plătește 29.000 euro anual pentru conducte fantomă
Vicepremierul Oana Gheorghiu a dezvăluit joi, în cadrul unei conferințe de presă la Guvern, detaliile unui caz incredibil de management defectuos la stat. Compania Petrotrans, aflată în faliment de 19 ani, nu doar că nu a returnat datoriile, dar continuă să producă pierderi anuale de zeci de mii de euro. Statul român plătește peste 29.000 de euro în fiecare an drept chirie pentru niște conducte care există doar în acte.
Petrotrans este una dintre cele 22 de companii de stat cu probleme financiare grave, pentru care Executivul recomandă acum reorganizarea sau lichidarea.
O procedură de faliment care durează de 19 ani
Procedura de faliment a fost declanșată în 2007, dar de atunci lichidarea este practic blocată. Oana Gheorghiu a arătat că această tergiversare a împlinit deja 19 ani, o perioadă în care statul nu a reușit să recupereze nimic din datoriile pe care compania le avea. Dimpotrivă, a continuat să cheltuie bani.
„Împlinește anul acesta 19 ani, de când o procedură este tergiversată. În tot acest timp s-au cheltuit bani”, a declarat vicepremierul.
Ea a explicat că singurii care au avut de câștigat de pe urma acestei situații prelungite sunt actorii implicați direct în procedura de lichidare. „De la Petrotrans nu s-au recuperat până în acest moment bani pentru a acoperi creanțele pe care aceasta le avea către statul român. Singurii care au încasat bani în acești ani sunt lichidatorii, contabilii și cei care au făcut arhivare”, a precizat Gheorghiu. Acest mecanism transformă falimentul într-o sursă de venit pentru firme private, în timp ce gaura la bugetul de stat se adâncește.
Chiria de 29.000 de euro pentru conducte fantomă
Poate cea mai absurdă componentă a cazului Petrotrans este legată de o chirie pe care statul o plătește constant din 2015. Pentru că firma nu a fost radiată de la Registrul Comerțului, ea continuă să existe legal și, implicit, să aibă obligații. Una dintre acestea decurge dintr-o decizie a instanței care obligă compania la plata unei chirii anuale de peste 29.000 de euro către proprietarii unor terenuri. Pe sub aceste terenuri ar trebui, teoretic, să treacă conductele Petrotrans.
„Și mai mult de atât, pentru că această companie nu este lichidată și nu a putut fi radiată de la Registrul Comerțului, încă din anul 2015 se plătesc peste 29.000 de euro anual, chirie, pentru niște conducte care există pe hârtie, pe subterenul unor oameni”, a detaliat Oana Gheorghiu. Ea a adăugat că „este o decizie a unei instanțe care trebuie executată și fiecare zi care trece înseamnă costuri pentru statul român”.
Practic, statul plătește pentru active care nu mai produc nimic și a căror existență fizică este incertă.
Lichidarea, blocată de o altă instituție a statului
Întrebată cum s-a putut ajunge la o întârziere de aproape două decenii, vicepremierul a indicat că blocajul a fost întreținut chiar din interiorul aparatului de stat. Timp de șapte ani, procedura a fost suspendată din cauza unei contestații venite de la o altă instituție publică. Aceasta avea de recuperat o creanță foarte mică, însă acțiunea sa în instanță a înghețat tot procesul.
Motivul din spatele acestei acțiuni rămâne un mister. „Timp de șapte ani s-a prelungit lichidarea doar pe o contestație făcută de o instituție a statului român, care avea o creanță foarte mică. Motivul, noi nu am reușit să-l descoperim, probabil că există undeva”, a afirmat Gheorghiu. Ea a arătat că astfel de situații demonstrează lipsa unei viziuni coordonate la nivelul Guvernului, care „nu face decât să adâncească găurile negre pe care aceste companii le-au produs deja”.
De altfel, includerea Petrotrans pe lista companiilor de lichidat a fost inițial privită cu scepticism. „Când am primit propunerile de la Ministere pe companiile care urmau să intre în acest proiect, am auzit voci în spațiul public mirându-se că această companie a fost introdusă pe listă. Dar până la urmă am înțeles de ce a fost introdusă pe listă”, a spus Gheorghiu, sugerând că tocmai aceste costuri ascunse au justificat decizia. Disputa istorică dintre Ministerul Energiei și Ministerul Economiei pentru administrarea bunurilor companiei a contribuit, si, la perpetuarea acestui blocaj costisitor.
