Războiul din Orientul Mijlociu a distrus infrastructură energetică de 58 miliarde dolari
Războiul din Orientul Mijlociu a lăsat în urmă pagube colosale în sectorul energetic, cu o valoare estimată între 34 și 58 de miliarde de dolari. Analiza, realizată de firma de consultanță Rystad Energy și citată de CNBC, arată amploarea distrugerilor suferite de una dintre cele mai importante regiuni producătoare de hidrocarburi din lume. Peste 80 de instalații energetice au fost atacate direct de la începutul conflictului armat.
Impactul este devastator.
Fatih Birol, directorul executiv al Agenției Internaționale pentru Energie (IEA), a confirmat că peste o treime dintre aceste facilități sunt grav avariate. Asta înseamnă că nu sunt doar parțial afectate, ci scoase complet din funcțiune pentru o perioadă nedeterminată. Vorbim despre unități de producție, rafinării și terminale de export care au fost pur și simplu pulverizate sau au suferit daune structurale majore.
Lovituri strategice reciproce
Conflictul a avut o dimensiune economică evidentă, ambele părți încercând să lovească în capacitatea de producție și export a inamicului. Documentarea arată că Iranul a lansat atacuri asupra infrastructurii de petrol și gaze aparținând vecinilor săi din Golful Persic. Țintele nu au fost alese la întâmplare. Au fost vizate instalații de producție care extrag țițeiul din zăcăminte, rafinării care îl transformă în produse finite precum benzina și motorina, dar și conducte strategice care asigură transportul către piețele internaționale.
Fiecare atac a fost calculat pentru a maximiza perturbarea lanțului de aprovizionare.
De cealaltă parte, Israelul a răspuns prin bombardarea unor instalații de gaze naturale și petrochimice de pe teritoriul iranian. Acestea sunt vitale pentru economia Iranului, generând venituri importante la bugetul de stat și susținând industria locală. Lovirea acestor obiective a fost menită să submineze capacitatea Teheranului de a-și finanța efortul de război și de a-și proiecta puterea în regiune.
Or, acest schimb de lovituri a creat un precedent periculos, transformând infrastructura civilă energetică într-o țintă militară legitimă în ochii combatanților.
Reconstrucția, un proces de lungă durată
Revenirea la normalitate se anunță a fi un proces anevoios și extrem de costisitor. Experții consultați de Rystad Energy estimează că ar putea dura până la doi ani pentru a repara complet instalațiile distruse și pentru a restabili producția de petrol și gaze la nivelurile de dinainte de război. Această perioadă lungă nu este surprinzătoare, având în vedere complexitatea operațiunilor.
Nu este vorba doar de reconstrucția clădirilor.
Este necesară înlocuirea unor echipamente extrem de specializate, cum ar fi turbine, compresoare sau sisteme de control computerizate, care au timpi de fabricație și livrare de luni sau chiar ani. Apoi, instalarea și integrarea acestora în sisteme funcționale necesită ingineri de înaltă calificare și teste riguroase de siguranță. Întregul proces este îngreunat de instabilitatea din regiune, care ar putea descuraja companiile internaționale de specialitate să trimită personal la fața locului.
Mai exact, costul final al reconstrucției ar putea depăși cu mult estimarea inițială a pagubelor, din cauza provocărilor logistice și de securitate. Impactul se va resimți la nivel global, prin menținerea unei presiuni constante asupra prețurilor la energie, afectând economiile și consumatorii de pe toate continentele.
