Arhivele s-au deschis. SRI a scos la lumină documente clasificate din perioada celui de-al Doilea Război Mondial – operațiuni de spionaj, tensiuni diplomatice și unul dintre cele mai controversate cazuri din istoria relațiilor româno-sovietice. Informațiile publicate de Digi24 arată cum funcționau serviciile secrete românești înainte și în timpul războiului.
Spionaj german mascat în afaceri cu semințe. Aproape 60.000 de militari polonezi trecuți peste graniță. Un diplomat sovietic care dispare și reapare la Roma. Paginile îngălbenite de timp încep să vorbească.
Diplomatul sovietic care a dispărut fără urmă
6 februarie 1938. Theodor Hrisanfovici Butenko, consilierul Legației URSS la București – cel mai înalt reprezentant sovietic în România – dispare. Pur și simplu. Autoritățile române află în 24 de ore.
Moscova sare imediat: legionarii sau „lăncierii” de la Liga Apărării Național Creștine l-au răpit și ucis. Propaganda sovietică explodează, Pravda și Izvestia atacă „fasciștii” de la București, comisarul Maxim Litvinov cere public „eliberarea” diplomatului.
Siguranța română vedea altceva. GPU, serviciul de informații externe sovietic, ar fi pus totul la cale. La București se aflau agenți „specializați în astfel de acțiuni”, notează documentele. Predecesorul lui Butenko, Mihail Ostrovski, fusese rechemat la Moscova în plin val de epurări staliniste. Condamnat la 15 ani de gulag. Ironia? Unul dintre capetele de acuzare: „contribuția la demiterea lui Nicolae Titulescu”.
Deznodământul care a surprins pe toată lumea
Săptămâni de tensiune. Acuzații. Amenințări. Apoi, răsturnare totală.
Butenko apare la Roma. Viu. Nevătămat. Ziarul „Giornale d’Italia” publică un interviu în care diplomatul spune că a părăsit România de bunăvoie, după ce a dejucat o tentativă de răpire sau ucidere de către agenții GPU. În documentele ulterioare – „Scrisoarea către MS Regele Carol al II-lea”, „Motivele plecării mele din București” – fostul diplomat atacă dur regimul sovietic, „devoalând mai ales acțiunile criminale ale structurilor statului”.
A ales Italia fascistă ca destinație. Coincidență? Greu de crezut, având în vedere contextul politic al epocii.
Spionajul german ascuns în semințe de floarea soarelui
Nu doar sovieticii operau pe teritoriul României.
Solagra, înființată în februarie 1940, părea o simplă societate agricolă. Români influenți în consiliul de administrație, germani cu funcții de decizie. Monopol pe semințe oleaginoase – floarea soarelui, rapiță, soia. Asigura consumul intern și exporta masiv către Reich. Nimic suspect.
Serviciul Special de Informații primise însă o informație din „sursă apreciată drept sigură”: specialiștii germani trimiși la început aveau și sarcina de a organiza rețele de spionaj. Societatea a fost lichidată în vara lui 1944, cu datorii mari și pierderi serioase. Despre activitățile informative? Documentele tac. Posibil din cauza aderării României la Axă – atenția s-a mutat în altă parte.
Alte companii apar în dosare: Schenker, Terestra Maritimă, Norddeutcher Lloyd-Bremen. Toate în transporturi, profitând de posibilitățile de mișcare pentru „o amplă activitate informativă și de propagandă nazistă”.
60.000 de militari polonezi și presiunea celor două imperii
1 septembrie 1939. Germania atacă Polonia. 17 septembrie, Armata Roșie ocupă estul țării. Pentru zeci de mii de polonezi, singura scăpare rămâne România.
La solicitarea guvernului de la Varșovia din 13 septembrie, autoritățile române acceptă refugiații. Cifrele variază între 50.000 și 100.000 de oameni, din care până la 60.000 de militari. Efort uriaș pentru statul român – cazare, hrană, și obligația de a-i ține departe de orice activitate militară sau politică.
Germania și URSS protestau. Amenințau chiar. Plecarea refugiaților spre teritorii controlate de inamicii Reichului era considerată „act ostil”. După aderarea României la Axă, situația s-a complicat și mai tare – orice sprijin pentru restabilirea Poloniei contravenea politicii oficiale.
Documentele arată cum structurile de siguranță românești au încercat să țină un echilibru imposibil: asistență umanitară pentru cei „plecați pe drumul pribegiei”, dar și respectarea strictă a regulilor de neutralitate. Toate aceste materiale pot fi consultate acum de cercetători în Sala de Studiu a Arhivei Centrale SRI.
