Vestea uriașă pentru pacienții cu Parkinson. noul tratament fără operație

O tehnologie medicală care utilizează 1.024 de fascicule cu ultrasunete focalizate oferă o alternativă complet neinvazivă pentru pacienții diagnosticați cu boala Parkinson. Procedura nu necesită anestezie generală sau incizii craniene și promite ameliorarea severității simptomelor motorii, vizând direct țesuturile cerebrale problematice cu ajutorul unui aparat RMN.

86 de procente dintre pacienții participanți la un studiu clinic recent au raportat o îmbunătățire generală a simptomelor la trei luni după intervenție. Dincolo de cifrele reci, miza reală este tranziția de la operații pe creier extrem de complicate la o procedură ambulatorie, care redă instantaneu independența bolnavilor. Numai că accesul rămâne extrem de limitat, fiind condiționat de costuri uriașe, de lipsa personalului specializat și de refuzul asigurătorilor de a acoperi costurile intervenției.

Istoric vorbind, medicamentele clasice, precum levodopa, își pierd eficiența pe măsură ce boala avansează, provocând adesea efecte secundare debilitante. Până de curând, bolnavii aflați în stadii severe trebuiau să recurgă la stimularea cerebrală profundă (DBS), o intervenție care presupune implantarea permanentă a unor electrozi în craniu. Dar nu toată lumea este eligibilă din punct de vedere medical sau dispusă să accepte un astfel de implant definitiv.

RecomandariVestea uriasa in tratamentul oncologic. Ce se intampla cu medicamentul luat de milioane de pacienti

Cum funcționează ultrasunetele focalizate

Aici intervine noua generație de tratament. Administrația pentru Alimente și Medicamente din SUA a aprobat în 2025 o versiune actualizată a procedurii, care vizează un nou tract cerebral, atenuând nu doar tremurul, ci și rigiditatea musculară și mișcările involuntare. Mai mult, tratamentul poate fi aplicat acum pe ambele emisfere ale creierului.

O analiză amplă publicată recent de Sciencenews detaliază experiența lui Robert Goings, un pacient de 68 de ani tratat la Universitatea de Sănătate și Știință din Oregon (OHSU). În tinerețe, bărbatul s-a antrenat ca scafandru al Marinei în Pearl Harbor, lucrând în întuneric total pe fundul apei noroioase, cu o cască grea de scafandru. Zeci de ani mai târziu, a purtat un alt tip de cască. Personalul medical i-a ras capul și l-a fixat într-un dispozitiv strâns, cu șuruburi care penetrau pielea pentru a menține totul absolut nemișcat.

În timpul procedurii, bărbatul a stat într-un aparat RMN, având o vezică flexibilă pe cap, pompată cu apă. Lichidul a avut un rol dublu: a ajutat la conducerea undelor sonore în craniu și a prevenit supraîncălzirea capului sub acțiunea fasciculelor.

„Și-a întins mâna complet nemișcată. M-am gândit, Dumnezeule, nu cred așa ceva. A dispărut. A dispărut absolut complet.” – Diana Goings, soția pacientului

Și până la urmă, cine i-ar putea învinui pe cei care privesc tehnologia cu scepticism? Să intri într-un tub magnetic și să ieși după o oră fără să mai tremuri pare un scenariu greu de digerat la prima vedere.

„Oamenii intră în procedură fără să creadă.” – Daniel Cleary, neurochirurg

Rezultate imediate și teste în timp real

Cifrele vorbesc de la sine.

RecomandariVestea uriașă de la Washington pentru România. Ce a anunțat secretarul de stat american

Echipa medicală țintește două zone specifice: nucleul ventral intermediar al talamusului (VIM) și tractul palidotalamic (PTT). Undele sonore se intersectează într-un punct precis, generând căldură pentru a crea o leziune care oprește semnalele anormale. Delaram Safarpour, medic neurolog, explică mecanismul ca pe o restabilire a echilibrului într-o rețea neuronală care frânează excesiv mișcările.

Pe parcursul intervenției, pacienții sunt scoși periodic din tubul magnetic pentru a le fi testate funcțiile motorii. Linda Grant, o pacientă din Oregon, a fost rugată să folosească un stilou special pentru a trasa o spirală pe o tabletă. Cu fiecare etapă a tratamentului, liniile ei deveneau tot mai precise, iar tremurul ceda vizibil.

Adesea, efectul este de-a dreptul izbitor pentru familiile bolnavilor. Christine Larsen, un manager medical care coordonează programul la OHSU, își amintește cazul unui pacient care, după procedură, a dormit o noapte întreagă fără să se trezească. Soția lui s-a trezit speriată, crezând că bărbatul a murit, fiind obișnuită timp de 20 de ani să doarmă lângă un om aflat într-o mișcare și un tremur constant.

Obstacole financiare și limitări medicale

Iar entuziasmul pacienților este susținut de o recuperare rapidă. Linda a reușit să bea dintr-un pahar fără pai imediat după intervenție, un gest banal pe care boala i-l refuzase ani la rând. Totuși, există și efecte secundare. Un rezultat comun al procedurii este apariția unor probleme temporare de echilibru, care pot dura de la câteva săptămâni până la câteva luni.

Tehnologia nu vindecă boala Parkinson. Distrugerea celulelor nervoase din substanța neagră continuă, la fel și acumularea proteinei toxice alfa-sinucleină. Pablo Villoslada, un neurolog de la Spitalul del Mar din Barcelona, explorează deja utilizarea unor unde mai puțin intense pentru demență sau scleroză multiplă, subliniind că potențialul metodei este uriaș, dar necesită cercetare aprofundată.

„Nu există un leac pentru asta în acest moment. Dar acesta este cel mai apropiat lucru pe care îl poți obține.” – Robert Goings, pacient

Bătălia finală se mută acum în birourile companiilor de asigurări. Medicii strâng zilnic date clinice pentru a demonstra îmbunătățirea calității vieții, sperând să forțeze decontarea procedurii. Până când birocrația financiară va fi depășită și protocoalele vor fi standardizate, listele de așteptare rămân blocate pe luni întregi, iar accesul la tratament rămâne un privilegiu rezervat celor care ajung la marile centre universitare.