Care au fost bolile în urmă cu două secole de vaccinare şi neîncredere

80

La numai un an după apariţia COVID-19, în toată lumea campaniile de vaccinare iau startul cu o rapiditate fără precedent ce contribuie la creşterea speranţelor, dar care alimentează totodată neîncrederea dintotdeauna în vaccinuri, relatează marţi AFP care trece în revistă două secole de progres şi suspiciune.

-1796: Ideea lui Edward Jenner

Începând cu anul 1796, cu pustulele sale extrem de contagioase, variola a fost timp de secole o boală extrem de cumplită. Atunci un medic englez, Edward Jenner, a venit cu ideea de a inocula o formă uşoară de variolă, Variolae vaccinae, unui copil pentru a stimula răspunsul imun. Procedeul funcţionează şi astfel se naşte „vaccinarea”.

– În anul 1853: Primul vaccin obligatoriu

În Regatul Unit, vaccinul împotriva variolei a devenit obligatoriu pentru copii în anul 1853. Atunci această primă vaccinare obligatorie a stârnit o puternică opoziţie. Oponenţii au invocat „pericolul” de a injecta produse de origine animală, „motive religioase” sau „încălcarea libertăţilor individuale”.

Însă în anul 1898 a fost introdusă, o „clauză de conştiinţă”, în legislaţia britanică pentru a permite persoanelor recalcitrante să se sustragă de la vaccinare.

– În anul 1885: Pasteur şi rabia

La sfârşitul secolului al XIX-lea, Louis Pasteur a dezvoltat un vaccin împotriva rabiei plecând de la o tulpină atenuată a virusului. O injectare a fost efectuată cu succes în 1885 pe Joseph Meister, un copil muşcat de un câine suspectat de rabie.

Şi atunci, şi în acest caz procedeul a suscitat suspiciuni – Pasteur a fost astfel, acuzat că ar fi dorit să obţină profituri prin producerea unei „rabii de laborator”.

-În anul 1920: BCG, difterie, tetanos…

După dezvoltarea vaccinului contra febrei tifoide, la sfârşitul secolului al XIX-lea, după anii 1920, omenirea a fost martoră la proliferarea vaccinurilor – împotriva tuberculozei (BCG, 1921), difteriei (1923), tetanosului (1926) şi tusei convulsive (1926).

Din punct de vedere medical, tot în anii 1920, au început să fie folosite sărurile de aluminiu ca adjuvant pentru creşterea eficacităţii vaccinurilor. Aceasta au fost ulterior o sursă de suspiciune din partea celor care se opuneau vaccinurilor, în special în Franţa.

-În anul 1944: vaccin antigripal

Prima campanie de vaccinare împotriva gripei s-a desfăşurat în 1944/1945 pentru protejarea soldaţilor americani desfăşuraţi pe fronturile din Europa.

Însă, treizeci de ani mai târziu, prima campanie majoră de vaccinare antigripală din Statele Unite „s-a încheiat în 1976 cu un dezastru”, aminteşte pentru AFP istoricul ştiinţific Laurent-Henri Vignaud. Astfel a crescut, în rândul persoanelor vaccinate, un număr mare de cazuri ale sindromului Guillain-Barré, o boală rară a sistemului nervos, care „conduce la stoparea injectării”.

-În anul 1980: Variola eliminată

La data de 26 octombrie 1977, ultimul caz natural de variolă a fost diagnosticat în Somalia. Această boală, care a ucis aproximativ 300 de milioane de oameni în secolul XX, mai mult decât conflictele armate, a fost oficial declarată eradicată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) la data de 8 mai 1980, graţie efortului global de vaccinare, care a început după Al Doilea Război Mondial.

-În anul 1998: Studiu fals, neîncredere reală

În contextul vaccinurilor şi al vaccinării, în 1998, un studiu publicat în prestigiosul jurnal medical The Lancet, a sugerat o asociere între vaccinarea ROR (rujeolă, oreion, rubeolă) şi autism.

Mai târziu, studiul s-a dovedit a fi un „trucaj” al autorului Andrew Wakefield. Însă, nici dezminţirea oficială a revistei, nici lucrările ulterioare care au demonstrat absenţa acestei asocieri nu au reuşit să liniştească temerile. Acest studiu este încă citat în mod regulat de cei care se opun vaccinurilor.

-În anul 2009: Eşecul vaccinării H1N1

În 2009, o pandemie de gripă H1N1, cauzată de un virus din aceeaşi familie cu gripa din 1918, a determinat OMS să tragă semnalul de alarmă. Au fost organizate campanii de vaccinare, însă epidemia s-a dovedit mai puţin gravă decât se prevăzuse, provocând 18.500 de morţi.

Atunci milioane de doze au fost aruncate, iar acuzaţiile de gestionare necorespunzătoare au consolidat neîncrederea în privinţa vaccinării în numeroase ţări, unde „antivacciniştii” au evidenţiat cazuri de efecte secundare, totuşi rare.

-În anul 2020: Poliomielita şi teoria conspiraţiei

În prezent, eradicată oficial din Africa din august 2020 datorită unui vaccin, poliomielita rezistă însă în Asia, Pakistan şi Afganistan, unde această boală, care duce la paralizie la copiii mici, rămâne endemică.

Eşecul campaniilor de vaccinare se explică îndeosebi prin neîncrederea populaţiilor rurale şi credinţa în teoriile conspiraţiei privind un complot împotriva musulmanilor.

Sursa: Agerpres
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata