Ceaușescu a paralizat țara în 1979 rație de 20 litri și 50% din mașini la garaj
Revoluția Islamică din Iran din 1978-1979 a aruncat România într-o criză profundă a petrolului, forțându-l pe Nicolae Ceaușescu să ia măsuri draconice. Printr-un decret emis pe 25 iulie 1979, a plafonat prețul la carburanți, a scos din circulație 50% din mașinile de stat și a pregătit terenul pentru celebra rație de 20 de litri de benzină pe lună.
Dependența fatală de petrolul iranian
În anii ’70, economia românească era dependentă de petrolul ieftin din Iran. Nicolae Ceaușescu, reticent să apeleze la Uniunea Sovietică pentru energie, se temea că o astfel de mișcare ar compromite politica de autonomie națională. Așa că a parafat înțelegeri cu Iranul, de unde cumpăra petrol ieftin în schimbul tractoarelor și altor produse industriale românești. Numai că, în urma Revoluției Islamice și a căderii Șahului Mohammad Reza Pahlavi, acordurile au picat. România a încercat să se reorienteze spre Irak, dar și acest „robinet” s-a închis rapid, odată cu izbucnirea războiului dintre Iran și Irak. Sistarea livrărilor din Golful Persic a fost, catastrofală pentru industriile energofage ale țării.
Decretul 277 a rescris regulile
Pe 25 iulie 1979, Nicolae Ceaușescu a semnat Decretul Nr. 277 privind unele măsuri pentru raționalizarea consumului de carburanți. A fost actul normativ care a paralizat transporturile din România pentru un deceniu.
Jumătate din mașinile statului, la garaj
Primele vizate au fost autoturismele proprietate de stat. Decretul era cât se poate de clar: „Toate autoturismele proprietate de stat, a organizatiilor cooperatiste si obstesti se organizeaza in parc comun si nu pot fi folosite decit in interesul serviciului, in conditiile prevazute de prezentul decret.Pe data de 26 iulie 1979 se reduce in medie cu 50% parcul de autoturisme din dotarea ministerelor, celorlalte organe centrale de stat, organizatiilor cooperatiste si altor organizatii obstesti, comitetelor executive ale consiliilor populare judetene si al municipiului Bucuresti, precum si al unitatilor subordonate acestora”.
Mai mult, mașinile instituțiilor nu mai aveau voie să iasă din județul în care erau înmatriculate. Și taxiurile au fost lovite în plin. „Numarul de autoturisme pentru transportul cu taxiuri in municipii si orase se reduce in medie cu 50% pentru fiecare judet si municipiul Bucuresti”, stipula decretul. Iar deplasarea acestora în afara localității era limitată la o distanță de maximum 10 kilometri. V-ați putea imagina azi o astfel de decizie?
Viteză de melc și prețuri noi
Toți șoferii au fost obligați să respecte noile „viteze economice”. Hai să vedem care erau acestea: 80 km/h pentru Dacia 1300, 70 km/h pentru mașinile cu motoare sub 1100 cmc (inclusiv Volga, Pobeda și Warsawa) și doar 50 km/h pentru autobuze și microbuze. În plus, mașinile de stat cu un consum mai mare de 11 litri la 100 km au fost scoase din uz. „Autoturismele din parcul existent care au un consum de benzina mai mare de 11 litri la 100 km vor fi radiate din circulatie, conservate si depozitate in conditii corespunzatoare la unitatile detinatoare”, se arată în document.
Cea mai cunoscută măsură a fost, probabil, circulația alternativă în zilele de duminică. „In zilele de duminica si celelalte zile nelucratoare, persoanele fizice pot folosi autovehiculele proprietate personala alternativ, in raport cu numarul de inmatriculare, cu sot sau fara sot, al autoturismului. Incepind cu duminica 29 iulie 1979 vor putea circula autoturismele cu numar de inmatriculare cu sot”.
Dar lovitura a venit și la buzunar. De pe 26 iulie 1979, prețurile au fost majorate: „benzina COR 96-98 7,50 lei/litru”, „benzina COR 88-90 6,80 lei/litru” și „motorina auto 4,00 lei/litru”. La cursul oficial de atunci (4,47 lei pentru un dolar), un litru de benzină costa între 1,52 și 1,67 dolari, într-o perioadă în care salariul mediu net era de 2.108 lei.
Rația de 20 de litri, lovitura finală
Decretul din 1979 a introdus și cote de carburanți, dar inițial doar pentru anumite categorii. De exemplu, „primii adjuncti ai ministrilor, asimilatii acestora, adjunctii ministrilor si secretarii de stat au dreptul la o cota de benzina de 50 litri pe luna, a carei valoare se suporta de institutie”. Autoturismele de intervenție primeau maximum 110 litri.
Până la urmă, celebra rație de benzină pentru toți șoferii a fost introdusă abia prin Decretul Nr. 121/1982, care a modificat actul normativ din 1979. Atunci s-a stabilit că șoferii români primeau doar 20 de litri de carburant pe lună, cu excepția celor din București, care beneficiau de o cotă dublă, de 40 de litri.
