Facturile la gaze se vor dubla din cauza conflictului din Iran
Șoc la pompă și la factură
Primul și cel mai vizibil efect al conflictului a fost explozia prețului la energie. Cotația petrolului Brent, etalonul global, a sărit la 119 dolari pe baril luni dimineață, cel mai înalt nivel de la invazia Rusiei în Ucraina din 2022, pentru ca apoi să coboare sub 100 de dolari. Această volatilitate extremă vine după ce, înainte de atacul americano-israelian din 28 februarie, barilul se tranzacționa în jurul a 70 de dolari. Cauza principală este blocarea de facto a Strâmtorii Hormuz, un punct vital prin care tranzitează o cincime din petrolul lumii, adică aproximativ 20 de milioane de barili pe zi.
Panica inițială a fost temperată de discuțiile din cadrul G7 privind posibila eliberare a rezervelor strategice de petrol, o măsură menită să stabilizeze piața. Ministrul francez de finanțe, Roland Lescure, a confirmat că deși nu s-a luat încă o decizie, aceasta rămâne o opțiune viabilă. În plus, analistul Phil Flynn de la Price Futures Group a menționat că Arabia Saudită și-a mărit capacitatea unei conducte care ocolește Strâmtoarea Hormuz, ceea ce ar putea compensa parțial blocajul.
Problema reală pentru România și Europa ar putea veni însă de la prețul gazelor. O analiză Goldman Sachs avertizează că o blocare totală a tranzitului de gaz natural lichefiat (GNL) prin Hormuz, chiar și pentru o lună, ar putea arunca prețul de referință european (TTF) de la circa 31 EUR/MWh la aproape 74 EUR/MWh. Un conflict prelungit, de peste două luni, ar putea duce prețul la peste 100 EUR/MWh. O astfel de creștere s-ar reflecta direct în facturile românilor și în costurile de producție ale industriei naționale.
Spectrul stagflației bântuie Europa
Dincolo de prețurile la energie, amenințarea cea mai serioasă este revenirea stagflației, un cocktail economic toxic de inflație ridicată și creștere economică anemică. Comisarul european pentru economie, Valdis Dombrovskis, a avertizat fără ocolișuri asupra riscului unui „șoc stagflaționist substanțial” dacă războiul devine unul de durată. Scenariul aduce aminte de criza petrolieră din 1973, care a îngenuncheat economiile occidentale.
„Impactul economic va depinde, evident, mult de durata și de extinderea regională a conflictului”, a declarat Valdis Dombrovskis.
Cifrele susțin acest avertisment. Kristalina Georgieva, directorul general al FMI, estimează că fiecare creștere de 10% a prețului petrolului, dacă se menține, adaugă 0,4 puncte procentuale la inflația globală și taie 0,2% din creșterea economică mondială. Pentru o economie ca a României, dependentă de importuri și integrată în lanțurile valorice europene, impactul ar putea fi chiar mai pronunțat. Piețele financiare europene au reacționat deja negativ: indicele STOXX Europe 600 a scăzut cu 6% de la începutul războiului, iar costurile de împrumut ale statelor, precum cele ale Germaniei, au crescut.
Această situație pune băncile centrale, inclusiv Banca Națională a României, într-o poziție imposibilă. Trebuie să majoreze dobânzile pentru a stăpâni inflația alimentată de prețurile la energie, riscând să sufoce și mai mult economia? Sau trebuie să scadă dobânzile pentru a stimula creșterea, riscând o explozie a prețurilor? Economiștii se tem de repetarea greșelilor din anii ’70, când băncile centrale au considerat șocul petrolier ca fiind temporar, au relaxat politica monetară și au pierdut controlul asupra inflației pentru un deceniu.
De la îngrășăminte la pâine: scumpiri în lanț
Unda de șoc a conflictului nu se oprește la energie. Un detaliu adesea trecut cu vederea este că prin Strâmtoarea Hormuz tranzitează până la 30% din exporturile mondiale de îngrășăminte, precum ureea și amoniacul, conform Institutului Internațional de Cercetare a Politicilor Alimentare. Blocarea acestei rute înseamnă costuri mai mari pentru fermierii din întreaga lume, inclusiv pentru cei români.
Lanțul este simplu și direct: îngrășăminte mai scumpe duc la costuri de producție agricole mai mari, care se traduc în prețuri mai ridicate la raft pentru pâine, legume și carne. „Efectele vor fi cele mai devastatoare în țările cu venituri mici, unde productivitatea agricolă este deja o provocare. Adăugați această componentă de cost suplimentar și veți obține perspectiva unor penurii alimentare semnificative”, avertizează Maurice Obstfeld, fost economist-șef la FMI.
Acestor presiuni pe prețurile alimentelor li se adaugă perturbările generale ale lanțurilor de aprovizionare, care afectează deja industria europeană. Pentru companiile românești care exportă componente auto sau alte bunuri industriale, orice blocaj în transportul maritim sau orice scumpire a materiilor prime se va resimți în competitivitate și, în final, în stabilitatea locurilor de muncă. Durata conflictului rămâne variabila cheie. Un război scurt, de câteva săptămâni, ar putea fi absorbit de economia globală. Unul prelungit, însă, riscă să anuleze fragila revenire economică post-pandemie și să testeze la maximum reziliența economiei românești.
