Virusul Oropouche a infectat 9,4 milioane de oameni din 1960. Noile date schimbă evaluarea riscului sanitar global

Două studii publicate recent arată că virusul Oropouche, tratat mult timp ca o problemă limitată în special la Amazon, ar fi infectat aproximativ 9,4 milioane de persoane în America Latină și Caraibe din 1960 până astăzi, dintre care 5,5 milioane numai în Brazilia. Estimarea este mult peste datele oficiale raportate anterior și vine după ce focarele din 2023 au depășit 30.000 de cazuri la nivel național în Brazilia, odată cu prima moarte confirmată în țară.

Dincolo de anunț, diferența dintre cazurile confirmate și dimensiunea reală a infectării este cea care schimbă miza. În Manaus, capitala statului Amazonas, Brazilia, cercetătorii estimează că aproximativ 300.000 de persoane au fost infectate între 2023 și 2024, de aproape 260 de ori mai mult decât numărul de cazuri confirmate oficial. Pentru sistemele sanitare, asta înseamnă nu doar că boala a circulat mult mai larg decât se credea, ci și că supravegherea actuală ratează tocmai zonele unde virusul se răspândește mai ușor.

Boala provoacă febră și simptome asemănătoare febrei dengue, dar poate merge mai departe. Datele publicate indică riscuri de complicații neurologice, inclusiv meningită și meningoencefalită, dar și microcefalie în cazurile de transmitere de la mamă la făt. Cercetătorii estimează că aproximativ unul din o mie de cazuri diagnosticate ajunge la complicații grave, ceea ce, raportat la milioane de infectări și nu la zeci de mii de cazuri raportate, ridică semnificativ presiunea asupra sănătății publice.

José Luiz Proença Módena (coordonator al Laboratorului pentru Studiul Virușilor Emergenți la Universitatea de Stat din Campinas, UNICAMP) a explicat că amploarea reală a bolii a fost mult subestimată.

„Ne confruntăm cu o boală de o magnitudine mult mai mare decât se imaginase anterior, ceea ce necesită o atenție sporită. Estimăm că unul din o mie de cazuri diagnosticate progresează spre complicații grave, cum ar fi tulburări neurologice, microcefalie, avorturi spontane și complicații hepatice, crescând nivelul de prioritate pentru sănătatea publică.”

Potrivit Medicalxpress, cele două studii au fost publicate în revistele Nature Medicine și Nature Health și folosesc calcule matematice, date istorice și analize ale băncilor de sânge. Una dintre concluzii este că actuala monitorizare epidemiologică nu surprinde decât o parte redusă din circulația reală a virusului.

Manaus arată cât de mult poate scăpa un focar de sub radar

În Manaus, cea mai mare metropolă din regiunea Amazonului, prevalența anticorpilor împotriva virusului a urcat de la 11,4% în noiembrie 2023 la 25,7% în noiembrie 2024. Creșterea este de peste două ori într-un an, un semn al unei transmiteri larg răspândite într-un oraș cu peste două milioane de locuitori.

William de Souza (profesor la Universitatea din Kentucky, Statele Unite, și co-autor al studiului) a legat această subraportare de felul în care virusul a avansat din zone izolate spre periferia marilor orașe.

„Pacienții din regiunile îndepărtate ale Amazonului se confruntă adesea cu timpi de călătorie de peste 24 de ore pentru a ajunge la o unitate medicală. Asta înseamnă că multe cazuri probabil au rămas nediagnosticate, permițând virusului să circule în tăcere până a ajuns la periferia unui centru urban major.”

Iar cercetătorii spun că Manaus nu a fost lovit o singură dată. Ei au identificat două focare majore în capitala amazoniană, unul în anii 1980 și altul în 2023, fiecare infectând peste 12% din populație. Faptul că persoane infectate în anii 1980 au putut neutraliza tulpina recentă sugerează, în evaluarea autorilor, o protecție încrucișată de lungă durată, utilă pentru viitoare strategii de vaccinare.

Noul epicentru nu mai este doar Amazonul

Răspândirea din 2023 a depășit clar geografia tradițională a bolii. Statul Espírito Santo, Brazilia, a înregistrat cea mai mare rată cumulată, de 318 cazuri la 100.000 de persoane, iar regiunea de Sud-Est a concentrat 57,9% din cazurile raportate, devenind noul epicentru al bolii. Asta mută centrul de greutate dinspre Amazon spre zone mai populate și mai conectate.

Numai că măsurile clasice folosite pentru alte arboviroze, precum dengue sau Zika, nu sunt suficiente aici. Virusul Oropouche este transmis de Culicoides paraensis, o insectă de trei ori mai mică decât un țânțar obișnuit, care poate trece prin plasele de țânțari și care este de 11 ori mai prevalentă în zonele rurale decât în orașe.

William de Souza a explicat de ce strategiile standard pot rata ținta.

„Combaterea bolii este foarte diferită de alte arbovirusuri transmise de țânțari, care sunt mai urbane. Strategii precum fumigarea în piețe și pe străzi pavate sunt probabil ineficiente împotriva Oropouche. Țânțarul Culicoides paraensis nu trăiește în scurgerile casnice, ci mai degrabă în umiditatea zonelor împădurite și a vegetației de la periferia orașelor.”

Spre deosebire de Aedes aegypti, vectorul pentru dengue, Zika și chikungunya, această insectă își depune ouăle în sol umed, bogat în materie organică, nu în apă stătută. Pentru autorități, implicația practică este clară: campaniile concentrate pe spațiul urban și pe sursele domestice de apă nu acoperă principalul mecanism de transmitere al Oropouche.

OMS cere instrumente noi, iar cercetătorii indică o mutație care poate extinde focarele

Organizația Mondială a Sănătății și-a exprimat îngrijorarea la începutul acestui an și a cerut dezvoltarea accelerată a instrumentelor de prevenire și control împotriva acestui patogen. Până acum nu au fost anunțate, în datele disponibile, măsuri detaliate ale autorităților braziliene privind vaccinarea sau noi programe naționale de control.

Dar studiile indică și o cauză biologică pentru reapariția agresivă a virusului: o nouă recombinare virală, numită reasortare, care apare când aceeași celulă este infectată de două virusuri diferite. Autorii spun că acest proces sporește capacitatea de replicare a virusului și face mai dificilă neutralizarea lui de către anticorpii rezultați din infecții anterioare, ceea ce îi poate permite „o expansiune teritorială ulterioară”.

Pentru sănătatea publică, miza este una de organizare, nu doar de laborator. Supravegherea actuală este descrisă de cercetători drept insuficientă și incapabilă să surprindă dimensiunea reală a bolii în afara centrelor urbane mari. Iar datele din 2023 și 2024 sugerează că focarele pot deveni vizibile abia după ce virusul a circulat deja pe scară largă.

OMS a cerut accelerarea instrumentelor de prevenire și control la începutul acestui an, iar studiile noi împing presiunea spre extinderea supravegherii epidemiologice dincolo de marile orașe, exact în zonele unde pacienții ajung la medic după drumuri de peste 24 de ore.