Câţi pacienți există în România cu Alzheimer, cu sau fără diagnostic
Aproximativ 300.000 de persoane din România ar putea suferi de boala Alzheimer fără a fi diagnosticate, potrivit datelor publicate de Revista Ioana.
În viitor, specialiștii atrag atenția asupra faptului că demența ar putea deveni a treia cauză de deces la nivel mondial până în 2040.
Care sunt soluțiile în lipsei unei strategii naționale?
Specialiști români și străini dezbat soluții pentru diagnostic și tratament, inclusiv biomarkeri și inteligența artificială, în cadrul Conferinței Naționale Alzheimer de la București.
Ei atrag atenția, însă, asupra lipsei unei strategii naționale și a posibilelor reduceri bugetare. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a prelungit Planul Global de Acțiune privind Răspunsul de Sănătate Publică la Demență până în 2031, solicitând statelor membre să elaboreze planuri naționale.
Paola Barbarino, CEO al Alzheimers Disease International (ADI), a subliniat importanța ca guvernele să creeze planuri naționale solide și finanțate.
În România, discuțiile privind un astfel de plan stagnează, în timp ce Guvernul a anunțat măsuri de reducere a cheltuielilor publice.
Președintele PNL, Nicolae Ciucă, a declarat că este necesară o împărțire echitabilă a poverii și oferirea de predictibilitate mediului de afaceri.
Progresele științifice și oportunitățile de diagnostic precoce
La World Trade Center din București, a avut loc cea de-a XVI-a ediție a Conferinței Naționale Alzheimer, unde s-au discutat progresele înregistrate în domeniu. Printre temele abordate s-au numărat metodele noninvazive de diagnostic precoce, terapiile inovatoare și utilizarea inteligenței artificiale pentru personalizarea tratamentului.
Prof. dr. Cătălina Tudose, președintele Conferinței și al Societății Române Alzheimer, a afirmat că progresele în domeniul biomarkerilor permit identificarea bolii în stadii preclinice, ceea ce ar putea permite intervenții menite să încetinească sau să oprească evoluția bolii.
„Biomarkerii, diagnosticul în stadii preclinice, prevenția și terapiile personalizate nu mai sunt simple promisiuni, ci oportunități concrete care pot transforma modul în care abordăm patologiile neurodegenerative”, a precizat Tudose.
Conferința, care s-a încheiat pe 27 februarie, și-a propus să faciliteze un dialog între cercetători, clinicieni, psihologi și factori de decizie pentru a dezvolta politici publice sustenabile. Finanțarea unor astfel de politici ar putea fi dificilă, având în vedere măsurile de austeritate bugetară anunțate.
Care este exemplul de bună practică în gestionarea demenței?
Un exemplu de plan național funcțional este cel al Țării Galilor. Guvernul galez a lansat recent în consultare publică o nouă strategie pe 10 ani dedicată demenței. Acest plan de acțiune a fost creat împreună cu pacienți, îngrijitori și profesioniști din sănătate.
Strategia galeză se bazează pe ideea că aproximativ jumătate din cazurile de demență ar putea fi prevenite sau întârziate prin schimbări ale stilului de viață, precum activitatea fizică, menținerea legăturilor sociale și controlul hipertensiunii arteriale.
Sarah Murphy, ministrul galez pentru Sănătate Mintală, a declarat că își dorește ca „Țara Galilor să fie o națiune în care persoanele care trăiesc cu demență sunt respectate, sprijinite și împuternicite să trăiască independent și cu demnitate”.
Gemma Roberts de la Alzheimers Society a descris inițiativa drept un punct de cotitură pentru Țara Galilor. În România, dezbaterea publică pe această temă este limitată.
Perspective incerte pentru politicile publice din România
În timp ce alte state elaborează strategii pe termen lung, România se confruntă cu un număr mare de pacienți nediagnosticați și cu posibile reduceri bugetare. Conferința de la București a oferit o serie de soluții și recomandări. Rămâne de văzut dacă aceste oportunități concrete vor fi transformate într-un plan de acțiune național.
Alzheimers Disease International (ADI) și GOV.WALES sunt surse suplimentare pentru informațiile prezentate.
