Ce am învățat de la o persoană cu Sindromul Down?

Pe 21 martie este sărbătorită Ziua Mondială a Persoanelor cu Sindrom Down. Și de ce ar trebui să intrăm în lumea lor și să îi cunoaștem?
Pentru că avem nevoie ca cineva să ne reamintească că bunătatea, sinceritatea și candoarea nu sunt doar niște simple cuvinte, și că uneori pot lua forma oamenilor.

”Luna trecută am demarat un proiect prin care am cunoscut patru femei cu dizabilități. Fiecare dintre ele cu experiențe de viață diferite,
însă care mi-au demonstrat că trăim vremuri în care a ignora realitatea nu mai este o opțiune. În care a nu spune lucrurilor pe nume înseamnă trădare și a nu accepta ceva diferit de tine e o formă de mutilare a celuilalt,”spune Călițoiu Grabriela.

”Una dintre ele este Anca, o tânără cu Sindromul Down, o boală genetică provocată de prezența unui cromozom 21 în plus, care a reușit în cele câteva ore petrecute împreună să îmi dea o lecție de viață, de umanitate și de sinceritate,”a mai adăugat Gabriela.

”Nu mai cunoscusem pe nimeni până atunci cu această afecțiune și până să o întâlnesc pe Ancă îmi făceam o sumedenie de gânduri și scenarii despre cum ar trebui să mă port sau ce ar trebui să spun. Toate au fost risipite însă la prima strângere de mână, când s-a prezentat „Anca Miron.” Avea un ton sigur și și-a spus numele clar și răspicat,” spune Gabriela.

„Merg la centru, fac gimnastică, dans popular, fitness, înot, mă plimb cu rolele,” îmi răspunde dintr-o suflare, Anca.

” De ce o consider eu altfel pe Anca? Pentru iubirea nemărginită pe care o are pentru oameni. M-a îmbrățișat fără să-mi spună nimic. Nu prea am știut cum să reacționez, nu-mi mai aduceam aminte când cineva a făcut asta fără vreun motiv,” se întreabă Gabriela.

”M-a învățat că ar trebui să îmi arăt sentimentele mai des și să le spun oamenilor că îi iubesc. La plecare mă strânge din nou tare în brațe și îmi spune „Vă mulțumesc mult de tot, doamnă Gabi, povestește Gabriela Călițoiu.
Mi-ar plăcea ca atunci când părinții vor fi întrebați de către copiii lor dacă se pot juca cu fetița cu Sindrom Down, să nu reacționeze ca și când ar avea o boală transmisibilă și nimeni nu ar trebui să stea în preajma ei. Nu sunt o idealistă când afirm asta și nu încerc să creionez o societate utopică. E vorba de o stare de normalitate. Sunt oamenii din jurul nostru, fie că vrem să acceptăm asta, fie că nu. Sunt oameni ca fiecare dintre noi, cu trăiri, cu sentimente, cu angoase, cu suferințe sau bucurii. Oameni care nu mai pot fi stigmatizați sau reduși la o singură caracteristică. Oameni de la care avem atât de multe de învățat, încât ar trebui să le fim recunoscători de fiecare dată când avem ocazia să îi cunoaștem”, mai spune Gabriela.

Sursa elle.ro

Sursa: SuperLifestyle.ro

Loading...
Citește și
loading...

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata