Coridorul Verde de 10 miliarde de euro pune România pe harta energetică a Europei
România devine poarta de intrare în Uniunea Europeană pentru un mega-proiect energetic estimat la 10 miliarde de euro. Vorbim despre Coridorul Verde, o inițiativă care va aduce energie regenerabilă din Caucaz direct în țara noastră și, de aici, mai departe în Europa. Florin Stanciu, director adjunct al companiei de proiect GECO Power Company, explică stadiul actual și miza uriașă a acestui parteneriat strategic între patru state.
Ce este, pe bune, Coridorul Verde?
La prima vedere, pare complicat, dar lucrurile sunt destul de clare. Nu trebuie confundate două inițiative paralele. „Înainte de a spune ce stau, să nu trebuie să facem o distincție, întrucât din punct de vedere, de „timing” (cronologic – n.r.), sunt două inițiative. Prima inițiativă a fost demarată de Georgia cu România pentru cablu submarin de 1.300 MW, care ar trebui să unească Georgia cu România, și pe principiul acestui proiect, ulterior părțile – și aici mă refer la Azerbaidjan, Georgia, România și Ungaria – au semnat un parteneriat guvernamental prin care au stabilit dimensiunea și proiectul de Green Energy Corridor, care este un separat de proiectul cu Georgia – Black Sea Sumarine Cable (BSSC)”, clarifică Florin Stanciu.
proiectul principal este mult mai amplu. „Green Energy Corridor este un concept mai larg în sensul că ar trebui să aducă trei cabluri din Caucaz, respectul din Marea Caspică, prin Azerbaidjan, Georgia, conectare – cablu submarin prin Marea Neagră, ajunge în România, iar din România ajunge în Ungaria”, detaliază Stanciu. Fiecare cablu va avea o capacitate de 1.300 MW, aducând un total de 3.900 MW în sistem. Iar planurile de viitor sunt și mai ambițioase. „Acesta este Green Energy Corridor, care într-o fază ulterioară ar presupune și introducerea de hidrogen, adică aducerea de hidrogen din zona Caspică, întrucât Azerbaidjan nu are capacitatea de a produce hidrogen și a-l exporta către Europa. Asta ar putea fi o variantă, dar nu asta este esența. Esența este de a aduce energie regenerabilă din zona Caucaz”.
Un calendar precis pentru un proiect gigantic
Studiul de fezabilitate, care va confirma și dacă energia adusă va fi mai ieftină, este aproape gata. „Asta este ideea de bază, dar va fi confirmată prin finalizarea studiul de fezabilitate, care este așteptat să fie pus la dispoziția acționarilor undeva în septembrie anul acesta”, a precizat directorul adjunct al GECO. Așadar, nu mai avem mult de așteptat.
Și calendarul de implementare este deja stabilit, în etape. „El este în grafic și ultimele date-limită ar fi anul 2032 – primul cablu, 2036 – al doilea cablu și 2040 – dacă nu mă înșel, dar pot să verific lucrurile astea – al treilea cablu. Deci ar presupune că facem în etape”, explică Stanciu. Dimensiunea proiectului este impresionantă, cu un cablu submarin de aproximativ 1.200 de kilometri pe sub Marea Neagră. „Ca sa dau un ordin de mărime, el este estimat, clar nu avem cifrele finale, sunt doar niște estimări, un cost de implementare a proiectului undeva la 10 miliarde de euro.”
Este un proiect mare.
Dar nu suntem pionieri absoluți în domeniu, e drept. „El are câteva particularități. clar că sunt foarte multe proiecte, chiar sunt destul de multe proiecte în Europa, unele sunt deja în funcțiune, sunt operaționale, altele sunt în dezvoltare. Deci noi, zona asta, să zicem, suntem printre ultimii care avem această inițiativă”, recunoaște Stanciu, menționând proiecte similare în Marea Nordului sau între Maroc și Germania.
Patru țări, patru interese și multă politică
V-ați gândit vreodată cât de greu e să aliniezi interesele a patru state, patru reglementatori și patru companii naționale? Proiectul este gestionat de compania GECO Power Company, un joint venture înregistrat în România în ianuarie 2025, care are ca acționari operatorii de transport și sistem din cele patru țări: Transelectrica (România), AZERENERJII OJSC (Azerbaidjan), JSC Georgian State Electrosystem (Georgia) și MVM Energy (Ungaria).
Sprijinul politic este, clar, esențial. „Și clar că un proiect de genul ăsta are nevoie în primul și în primul rând de suport politic. Și de ce spun asta? Pentru că spre deosebire de alte proiecte similare, aici avem patru jurisdicții, pe geografii diferite, avem patru reglementatori și patru acționari, fiecare clar cu politicile sale. Și atunci toate aceste interese trebuie aliniate”, subliniază Florin Stanciu. Acordul inițial a fost semnat încă din 17 decembrie 2022, în prezența șefei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, iar de atunci au avut loc unsprezece întâlniri ministeriale.
Numai că energia nu se va împărți pe bucăți între țări. Logica este alta. „Nu asta este logica. Logica este că cineva este capabil să genereze energie regenerabilă, care presupune costuri mai mici, care ajunge din Caucaz șin România, iar din România către Europa”, explică Stanciu. Odată intrată în România, energia ajunge pe piața unică a UE. „Exact”, confirmă el.
Diversificare, siguranță și riscuri asumate
Dincolo de cifre, importanța proiectului stă în trei piloni. „Aș lua importanța în ordinea asta: diversificarea surselor de aprovizionare a României și a Europei, siguranța aprovizionării, care, vezi bine, astăzi e critică”, spune Stanciu. Prețul mai mic este o ipoteză de lucru, dar nu scopul principal. „Dacă această energie sa va dovedi că este mai ieftină, cu atât mai bine pentru Europa. Europa nu va cumpăra energie mai scumpă în niciun caz.”
Iar în contextul geopolitic actual, riscurile de securitate nu pot fi ignorate. „Cu siguranță că are o componentă de risc, dar pentru asta sunt măsuri și există o componentă destul de elaborată în managementul riscului. Dar aceste riscuri se aplică și la alte infrastructuri energetice”, asigură reprezentantul GECO.
Proiectul mai are nevoie de un element critic pentru a merge mai departe: sprijinul autorităților de reglementare, precum ANRE în România. „clar nimeni nu-și dorește să pună un efort suplimentar pe umerii consumatorului final și ăsta este și motivul pentru care este nevoie de sprijinul reglementatorului, pentru a găsi modelul optim de business”. În final, miza este uriașă pentru noi. „Este important că România poate să fie un jucător important în economia energetică a Europei. România, și prin Transelectrica, ca acționar în compania de proiect, alături de celelalte OTS-uri în GECO.”
