PASIUNEA PENTRU UNELTE

Am revăzut, de curând, un documentar despre inteligența animalelor, la un post de televiziune de gen. Tema e, în general, cunoscută: cimpanzei care folosesc bețe și pietre pe post de unelte, vidrele de mare care sparg, cu pietre potrivite, cochiliile scoicilor culese de pe fundul oceanului, corbi și papagali ce improvizează soluții inteligente ca să-și asigure hrana. Printre acestea- alegerea și chiar fasonarea unor bucăți de lemn, menite să fie utilizate ca instrumente pentru obținerea unei prăzi suculente.

Necuvântătoarele se limitează însă la găsirea unor unelte potrivite pentru rezolvarea problemelor de moment. Nu își “bat capul” cu păstrarea lor pentru o eventuală refolosire ulterioară.

Și în această privință, oamenii sunt unici. Numai oamenii consumă perioade lungi de timp cu proiectarea și crearea unor unelte complexe. Doar noi le-am transformat, încă din negurile istoriei, în bunuri prețuite, adesea lăsate moștenire, transmise din generație în generație, până în epoca modernă.

Fascinația pentru unelte pare să fie înscrisă adânc în ființa noastră, în partea care ne face cu adevărat oameni: creierul. Un studiu, desfășurat în urmă cu câțiva ani, al unei echipe de cercetători americani, a dezvăluit că în creierul uman, mai exact în partea responsabilă cu recunoașterea formelor, există o zonă care ne face să reacționăm imediat la vederea unui obiect ce ar putea fi folosit pe post de unealtă. Mai mult, studiul a arătat este că suntem mai interesați de instrumentele complexe. De exemplu, creierele subiecților investigați au reacționat mai puternic la imaginea unu ciocan decât la cea a unui simplu băț. Autopieseonline24.ro

Iar abilitatea de a crea unelte o avem de la cea mai fragedă vârstă și e legată de zone specializate din scoarța cerebrală. Ceea ce duce la o întrebare din categoria “ce-a fost mai intâi”. Abilitatea înnăscută sau utilizarea sculelor ne-a făcut mai inteligenți?

Cert este că evoluția abilităților noastre în ce privește folosirea sculelor și a uneltelor continuă și parcă e mai rapidă decât oricând. Tehnologiile de fabricație, aliajele și materialele compozite moderne au dus la apariția unor scule la care bunicii noștri nici n-ar fi îndrăznit să viseze: ușoare, rezistente, disponibile în orice moment și fiabile. În același timp, sunt scule care pot fi relativ ușor înlocuite, ca urmare a scăderii costurilor de producție și implicit a prețurilor acestora.

Un amic, care muncește în străinătate, îmi povestea că recunoști un bun meseriaș, aproape în orice domeniu, după trusa de scule pe care o duce cu sine. O trusă de calitate, dotată cu toate cele necesare (de la chei simple până la nivele laser, de exemplu) înseamnă și preț pe măsură, iar asta arată că posesorul ei a câștigat mai mult ca media, pentru că a avut lucrări mai multe, deci este un meseriaș apreciat.

Trendul e în creștere și pe meleagurile noastre și e de înțeles. Firmele nu pun mereu la dispoziția angajaților cele mai bune scule, din varii motive. În domenii în care interacțiunea meseriașului cu clientul este nemijlocită, iar renumele celui ce face lucrarea depinde în mod direct de calitatea lucrărilor, o trusă personală de scule e, în mod evident, necesară.

Îmi vine în minte o meserie, care se potrivește perfect descrierii: cea de mecanic auto. Meseriașii la care apelăm cu toții și de la care așteptăm, de fiecare dată, lucru rapid și de calitate. Și cum miracole, în zilele noastre, nu prea se mai întâmplă, rezultatele depind, în principal, de doi factori: priceperea meseriașului și sculele pe care le folosește.

Dacă prima e perfectibilă, în cazul sculelor problema e de alegere. Ce aleg, de unde și la ce preț. Și sunt multe de decis. Sunt unelte pentru ajustare și montaj, de netezire a caroseriei, abrazive, de tăiere, pneumatice sau electrice, cu alimentare de la rețea sau cu baterii și câte și mai câte.

Un lucru e sigur: orice meseriaș, mecanic auto sau nu, are nevoie acum de o trusa personală de scule, ca să poată face față cerințelor de calitate și viteză de execuție ale lumii mereu mai complexe în care trăim.

Sursa: Financiarul.ro.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata