România pierde peste 4,6 milioane de locuitori până în 2100 arată Eurostat
Populația României va scădea dramatic în următoarele decenii, cu peste 4,6 milioane de locuitori până la finalul secolului. Cifrele arată o prăbușire de la aproximativ 19 milioane de persoane în 2025 la circa 14,4 milioane în 2100, potrivit celor mai noi proiecții publicate de Eurostat.
Procesul demografic este de lungă durată și dificil de inversat.
Fenomenul nu este singular în Europa, însă România se numără printre țările cele mai afectate. Datele indică o scădere treptată, fără perioade de revenire semnificativă. Odată ce o generație redusă numeric ajunge la vârsta fertilă, numărul de nașteri scade structural, chiar dacă rata de fertilitate per femeie ar rămâne constantă. Acest cerc vicios este accentuat de plecarea tinerilor în străinătate, care reduce și mai mult baza demografică a țării.
Declin constant, an de an
Datele Eurostat arată o hemoragie demografică lentă, dar continuă. Mai exact, doar între 2025 și 2026, populația se va reduce de la 19.043.151 la 19.000.103 de locuitori. Pe termen lung, analiza arată un declin care pornește de la aproximativ 18 milioane de cetățeni în 2030 și ajunge la sub 14,5 milioane la finalul secolului.
Acest tip de evoluție este specific țărilor care se confruntă simultan cu natalitate scăzută și emigrație ridicată. Efectele devin vizibile nu doar în statistici, ci și în economie, piața muncii și sistemele sociale.
O societate îmbătrânită și o economie sub presiune
Scăderea populației nu înseamnă doar mai puțini oameni, ci și o schimbare profundă a structurii pe vârste. Acest dezechilibru demografic lovește direct în contractul social dintre generații. Sistemul public de pensii, bazat pe contribuțiile celor care muncesc pentru a plăti pensiile celor retrași din activitate, devine tot mai greu de susținut. Cu o bază de contribuabili în scădere și un număr de pensionari în creștere, statul va fi forțat fie să majoreze taxele pe muncă, fie să reducă nivelul pensiilor.
Reducerea bazei economice este un alt efect direct. Mai puțini angajați înseamnă o piață a muncii mai restrânsă și o presiune constantă pe companii pentru a găsi forță de muncă. Pe termen lung, acest lucru poate descuraja investițiile și poate duce la o creștere economică mai lentă, afectând nivelul de trai general.
Cifrele la nivel european sunt grăitoare. Ponderea populației active, cu vârste între 20 și 64 de ani, se va reduce de la 58% în 2025 la doar 50% în 2100. În același timp, se produce o explozie a populației foarte vârstnice. Proporția persoanelor de peste 80 de ani se preconizează că va crește de la 6% la 16%, ceea ce înseamnă o presiune suplimentară și pe sistemul de sănătate și de îngrijire pe termen lung.
Fenomen european, dar cu diferențe majore
La nivelul Uniunii Europene, tendința este similară, însă mai moderată. Populația totală a UE ar urma să scadă de la peste 451 de milioane la aproximativ 398 de milioane până în 2100, o reducere de 11,7%. Diferența majoră este că unele state din vestul Europei reușesc să atragă migranți care compensează parțial declinul natural, în timp ce altele, inclusiv România, pierd populație într-un ritm mult mai accelerat.
Interesant este că, pe termen scurt, populația Uniunii va mai crește. Proiecțiile arată un vârf de 453,3 milioane de locuitori în 2029, o revenire după șocul pandemiei de COVID-19. Însă după acest an, tendința de scădere se va instala pe termen lung.
Proiecțiile se bazează pe ipoteze privind convergența parțială a modelelor de fertilitate, mortalitate și migrație ale țărilor UE. Chiar dacă nu sunt predicții fixe, ele arată direcția clară în care se îndreaptă România dacă tendințele actuale continuă. Datele arată că societatea europeană din 2025 este deja caracterizată de o speranță de viață ridicată și rate scăzute ale natalității. Ponderea copiilor și tinerilor, cu vârste între 0 și 19 ani, va scădea la nivelul UE de la 20% la 17% până în 2100, în timp ce ponderea persoanelor cu vârste între 65 și 79 de ani va crește de la 16% la 17%.
