Țara din Caucaz care a pus suveranitatea înaintea Moscovei. Ce arată votul despre direcția Armeniei

Armenia, țară cu trei milioane de locuitori din Caucazul de Sud, a trecut pe 7 iunie prin alegeri descrise drept cele mai importante de la independență, iar partidul de guvernământ Contractul Civil a ieșit învingător pe un mesaj de apărare a statalității și suveranității. Votul vine după luni în care relația cu Rusia s-a deteriorat, iar tema centrală nu a fost doar cine guvernează, ci dacă Erevanul își păstrează libertatea de decizie.

Mai precis, formațiunea aflată la putere a obținut mai multe voturi decât la scrutinul din 2021, într-o competiție în care trei forțe proruse au încercat să capitalizeze nemulțumirea socială. Una dintre ele nu a trecut pragul electoral, iar două au intrat în parlament. Pentru alegător, miza imediată a fost direcția țării: continuarea deschiderii către Occident sau revenirea la o dependență politică mai apăsată de Moscova.

Rezultatul contează dincolo de granițele Armeniei. După războiul din Karabah, percepția publică despre Rusia s-a înrăutățit fiindcă aliatul strategic invocat ani la rând nu și-ar fi îndeplinit obligațiile, inclusiv cele legate de securitatea populației din Nagorno-Karabah. Iar când un asemenea sentiment se traduce în vot, efectul politic este mai greu de întors decât o simplă dispută diplomatică.

Jurnalista Lilit Tadevosyan a rezumat miza acestor alegeri într-o cheie pe care publicul din regiune o recunoaște ușor, după episoadele recente din Republica Moldova.

„Da, aveți dreptate, aceste alegeri au fost, probabil, cele mai importante pentru Armenia de la independență, deoarece, pe de o parte, se afla un guvern care lupta pentru suveranitatea, independența și autodeterminarea Armeniei, mai multe partide mici împărtășind această opinie și majoritatea populației. Pe de altă parte, se aflau forțele proruse, dintre care trei în special, nu își pot imagina viitorul Armeniei fără Rusia.”

Presiunea Rusiei a coborât din geopolitică în economie și în urne

Interferența rusă nu a rămas la nivel de declarații. Potrivit Libertatea, Moscova a încercat să blocheze exporturi armenești precum coniacul, apa minerală Jermuk, căpșunele, roșiile, alte produse agricole și florile. Pentru companiile vizate, asta înseamnă risc direct de pierdere a pieței, stocuri care nu mai pleacă la timp și presiune pe prețurile interne.

Și presiunea nu s-ar fi limitat la marfă. Lilit Tadevosyan susține că mulți armeni care locuiesc în Rusia au fost aduși în Armenia pentru a vota partidul prorus Armenia Puternică, fondat de oligarhul rus Samvel Karapetyan.

„Rusia este invidioasă pe apropierea Armeniei de UE, motiv pentru care, chiar înainte de alegeri, mulți armeni care locuiesc în Rusia au venit în Armenia pentru a vota partidul «Armenia Puternică», fondat de oligarhul rus Samvel Karapetyan.”

În plus, una dintre problemele cele mai sensibile ale scrutinului este acuzația de corupție electorală. În cazul formațiunii Armenia Puternică, sunt menționați peste o sută de reprezentanți acuzați de luare de mită electorală. Asta nu clarifică încă rezultatul unor anchete sau eventuale condamnări, dar arată dimensiunea suspiciunilor care au însoțit tabăra prorusă.

UE a intrat rapid în joc, iar guvernul a legat sprijinul economic de ideea de stat

Răspunsul european a venit repede, sub forma unor măsuri compensatorii pentru întreprinderile armene afectate de blocajele comerciale rusești. Datele publicate până acum nu precizează care sunt instrumentele concrete și nici valoarea lor, iar asta rămâne una dintre necunoscutele esențiale pentru firmele care depind de export.

Dar mesajul politic a fost limpede: dacă Rusia lovește în economie pentru a produce un efect electoral, Bruxellesul încearcă să reducă pierderea. Guvernul armean a anunțat, la rândul lui, sprijin pentru producătorii afectați, iar premierul Nikol Pashinyan a condensat această idee într-o formulă care a circulat puternic în campanie.

„Voi apărați statul, noi vă vom apăra căpșunele.”

Sloganul partidului de guvernământ, „Ridicați-vă pentru pace”, a încercat să lege două teme care în Armenia s-au suprapus: securitatea după Karabah și supraviețuirea economică a unor sectoare expuse la presiunea externă. Pentru publicul larg, această combinație a contat mai mult decât o dezbatere abstractă despre orientare strategică.

Summitul Comunității Politice Europene a împins Armenia mai aproape de UE

Cu câteva zile înainte de campania electorală, Armenia a găzduit primul summit al Comunității Politice Europene. Evenimentul a lăsat, potrivit evaluărilor din spațiul public armean, o „impresie foarte pozitivă” și a fost văzut drept „un alt pas pe calea Armeniei către UE”.

Aici este una dintre explicațiile votului din 7 iunie. Când alegătorii văd că apropierea de Europa produce nu doar discursuri, ci și prezență politică, sprijin public și protecție economică, costul electoral al desprinderii de Moscova scade. Iar pentru Rusia, pierderea este dublă: simbolică și practică.

Lilit Tadevosyan a descris schimbarea de ton dintre cele două state în termeni neobișnuit de direcți pentru o relație considerată ani la rând strategică.

„Poporul armean, fiind un popor prietenos, consideră politica autorităților ruse față de Armenia ca fiind, ca să spunem așa, neprietenoasă”, a afirmat jurnalista. Iar explicația ei merge mai departe: „Rusia a încercat întotdeauna să ia decizii pentru noi și să ne «salveze» de o țară sau alta. Acum, că autorități alese, democratice și proguvernamentale au ajuns la putere în Armenia, care încearcă să negocieze, fără intermediari, atât cu vecinii, cât și cu superputeri, Rusiei nu-i place acest lucru.”

Ce rămâne nerezolvat după vot

Victoria Contractului Civil nu închide însă dosarul extern al Armeniei. Relațiile din cadrul Uniunii Economice Eurasiatice se dezvoltă, deocamdată, „ca de obicei”, deși rămânerea în această structură este discutată public. Oficialii ruși declară zilnic alegerile din Armenia drept „nedemocratice”, ceea ce menține tensiunea bilaterală la un nivel ridicat.

Numai că scrutinul din 7 iunie a transmis deja un lucru greu de ignorat în regiune. Așa cum în Republica Moldova, în toamna anului trecut, interferența rusă nu a produs rezultatul politic dorit, nici în Armenia presiunea economică și politică nu a mutat majoritatea în tabăra prorusă.

„Armenii, la fel ca cetățenii Republicii Moldova înaintea lor, nu s-au lăsat intimidați și au dat șansă posibilității de a încerca o nouă cale pentru viitorul lor”, a spus Lilit Tadevosyan. Pentru moment, cel mai concret fapt este acesta: două partide proruse au intrat în parlament, unul a rămas sub prag, iar guvernarea a ieșit din vot cu mai multe sufragii decât în 2021.