Un studiu pe 14.000 de oameni arată la ce vârstă devenim bătrâni
Percepția asupra vârstei la care începe oficial bătrânețea s-a modificat radical în ultimele decenii. Oamenii tind să plaseze acest prag tot mai târziu, arată un studiu amplu, care a urmărit peste 14.000 de persoane timp de 25 de ani. Cercetarea a fost publicată în revista Psychology and Aging și scoate la iveală un mecanism psihologic complex.
Limita continuă să se mute odată cu trecerea generațiilor.
Fiecare generație adaugă ani în plus
Cercetătorii de la Universitatea Humboldt din Berlin, sub coordonarea lui Markus Wettstein, au analizat datele colectate de la participanți născuți între 1911 și 1974. Aceștia au răspuns periodic la întrebarea „La ce vârstă ai descrie pe cineva ca fiind vârstnic?”. Rezultatele arată o tendință clară: fiecare cohortă plasează debutul bătrâneții mai târziu decât cea de dinaintea ei.
Mai exact, cei născuți în 1931 considerau, la vârsta de 65 de ani, că bătrânețea începe la 74 de ani. În schimb, persoanele născute în 1944, întrebate la aceeași vârstă de 65 de ani, au ridicat limita la 75 de ani. Modelele statistice sugerează că prima generație din studiu, cea născută în 1911, ar fi plasat pragul în jurul vârstei de 71 de ani.
Dar această tendință de amânare a bătrâneții nu se oprește la diferențele dintre generații.
O linie de sosire mereu în mișcare
Studiul a descoperit un fenomen surprinzător și la nivel individual. Pe măsură ce oamenii înaintează în vârstă, ei înșiși tind să mute limita percepută a bătrâneții tot mai departe. De exemplu, o persoană de 60 de ani ar putea considera că bătrânețea începe la 75 de ani, însă, odată ajunsă la 70 de ani, aceeași persoană va muta probabil pragul spre 80 de ani.
Acest mecanism psihologic este o formă de distanțare față de o etapă a vieții asociată cu stereotipuri negative, mai ales în cultura occidentală.
Analiza arată și alte nuanțe. Femeile, în general, plasează debutul bătrâneții cu puțin mai târziu decât bărbații. În contrast, persoanele care se confruntă cu probleme de sănătate sau se simt singure tind să considere că bătrânețea începe mai devreme. Interesant este că nivelul de educație nu pare să influențeze direct această percepție.
De ce contează cum definim bătrânețea
Însă evoluția nu este infinită. Cercetătorii au observat că tendința de a muta limita tot mai târziu pare să se fi stabilizat. Nu există diferențe majore de percepție între generațiile născute între 1936-1951 și cele mai recente, născute între 1952-1974. Asta sugerează că, deși percepția s-a schimbat față de acum jumătate de secol, ea a atins un platou în ultimele decenii.
Două motive principale ar putea explica tendința generală de amânare a bătrâneții. Pe de o parte, speranța de viață a crescut constant, iar oamenii trăiesc mai mult și mai sănătos. Pe de altă parte, vârsta de pensionare a fost și ea împinsă treptat mai târziu, menținând oamenii activi în câmpul muncii pentru o perioadă mai lungă.
Modul în care o societate definește bătrânețea nu este doar o curiozitate academică. Acesta influențează direct momentul și modul în care sunt create politicile publice legate de pensionare, sănătate și îngrijire socială pentru persoanele în vârstă.
