O genă dictează cât de mult slăbești cu medicamentele pentru obezitate
Cercetătorii au identificat mai multe variante genetice care ar putea explica de ce medicamentele pentru obezitate, precum cele din clasa GLP-1, au rezultate atât de diferite de la un pacient la altul. Un studiu publicat joi în revista Nature, bazat pe datele ADN a aproape 28.000 de persoane, arată că unii oameni sunt pur și simplu programați genetic să slăbească mai mult, în timp ce alții sunt mai predispuși la efecte secundare severe.
Analiza a fost realizată pe utilizatori ai serviciului de testare ADN 23andMe.
Mai exact, autorii cercetării au scanat sute de mii de variații genetice pentru a găsi legături directe între ADN-ul participanților, eficiența tratamentului și reacțiile adverse pe care aceștia le-au raportat. Descoperirile deschid calea către o medicină mai personalizată în tratarea obezității, deși specialiștii avertizează că genetica este doar o parte a ecuației complexe a pierderii în greutate.
Gena care accelerează slăbitul
Studiul a scos la iveală o variantă specifică a genei receptorului GLP-1, care este direct asociată cu o pierdere în greutate mai mare. Persoanele care au o singură copie a acestei variante au slăbit, în medie, cu 0,76 kilograme mai mult pe parcursul a opt luni de tratament, comparativ cu cei care nu o aveau. Beneficiul a fost și mai pronunțat pentru cei cu două copii ale variantei.
Aceștia au pierdut aproximativ 1,5 kilograme în plus.
Acest receptor, GLP-1, este ținta principală a medicamentelor moderne pentru slăbit. Faptul că o variație a genei care îl codifică influențează direct rezultatele confirmă o suspiciune mai veche a medicilor. Practic, ADN-ul poate face ca medicamentul să se lege mai eficient de receptor și să își exercite efectul de reducere a apetitului și de reglare a glicemiei cu mai mult succes la anumiți pacienți.
Loteria genetică a efectelor secundare
Dar genetica nu influențează doar succesul tratamentului, ci și probabilitatea de a suferi de pe urma lui. Cercetătorii au identificat și două variante genetice distincte care cresc riscul de efecte secundare gastrointestinale, precum greața și vărsăturile, des întâlnite la începutul tratamentului cu agoniști GLP-1.
Prima variantă genetică a fost asociată cu o creștere a riscului de vărsături cu 57%.
O a doua variantă crește probabilitatea de a experimenta stări de greață cu 36%. Aceste efecte secundare sunt adesea motivul pentru care pacienții abandonează tratamentul, ceea ce face ca identificarea celor predispuși la ele să fie un pas important. Medicii ar putea, în viitor, să ajusteze dozele sau să ofere consiliere specifică pacienților cu risc genetic crescut, pentru a-i ajuta să tolereze mai bine medicația.
Un risc de 83% mai mare la tirzepatidă
Analiza a mers și mai în detaliu, vizând un medicament specific, tirzepatida, care acționează atât pe receptorii GLP-1, cât și pe receptorii GIP. În cazul acestui tratament, o variantă a genei receptorului GIP a fost asociată cu un risc cu 83% mai mare de vărsături. Descoperirea arată cât de complexă este interacțiunea dintre medicamente și profilul genetic individual.
Deși efectele genetice identificate sunt considerate relativ modeste, ele oferă o primă imagine clară asupra mecanismelor biologice din spatele răspunsurilor variate la tratament. Totuși, autorii studiului subliniază că aceste descoperiri nu sunt încă suficient de puternice pentru a putea ghida deciziile clinice de zi cu zi. Testarea genetică pentru a alege un medicament de slăbit nu este încă o realitate.
„Există o serie de factori care pot influența pierderea în greutate, dintre care genetica este doar o componentă”, au precizat cercetătorii implicați în studiu.
